Zece negri mititei au calcat pe bec,
Sapte s-au schimbat in miei
Si-au ramas doar trei Pana acum, in mai bine de un an si jumatate, sapte nume importante din domeniile judiciar, de securitate nationala sau aparare au cazut prada febrei portocalii. Procurorii-sefi de la Parchetul General si DNA, sefii celor trei servicii secrete importante, ministrul Apararii si seful Marelui Stat Major al Armatei. Aceste cazuri au aparut la momente diferite, au avut felurite motivatii si au condus la consecinte diverse pentru persoanele in cauza. Dar ceva leaga tot acest ansamblu, exista un numitor comun capabil sa creioneze imaginea reala a unui sistem anume. Nu avem de-a face cu aplicarea, chiar treptata si lenta, a unor reforme care fac anumiti oameni incompatibili cu noua fata a lucrurilor. Nu avem de-a face nici macar cu o epurare ""clasica"", pe motive politice. Noua putere nu si-a pus in loc propriii oameni, uneori chiar segmente ale ei sunt vizate de asemenea scandaluri. In nici un caz ele nu jaloneaza, chiar sinuos, mersul inainte al societatii. De fapt, fiecare dintre cazurile pomenite este rezultatul unor rafuieli intre grupuri de interese agatate de una sau de alta din zonele puterii. Cand vine momentul, se deschid dosarele cele mai utile, apar demisiile cele mai necesare, sunt puse in miscare parghii constitutionale menite unor cu totul altor scopuri. In culise se schimba pumni procedurali, se transmit amenintari, se dau palme cu iz justitiar. La televizor, cei implicati isi mai pierd cumpatul, tensiunea isi spune cuvantul, si in plin discurs despre dreptate si moralitate apar sudalmi si scrasnete din dinti. Foarte des, vinovatiile invocate raman confuze sau se invartesc intr-o zona cu iz derizoriu. Nimeni nu stie nici acum de ce si-au dat demisia sefii serviciilor, in conditiile in care de fuga lui Hayssam nu pare sa fie tras, cat de cat, la raspundere decat doctorul care i-a dat certificatul. Dosare despre cauciucuri, derulate sub nu stiu cate guvernari, apar acum in atentia parchetului, in vreme ce raspunderea ministeriala e invocata in premiera, cand un consilier prezidential se plange ca e urmarit de armata. Grupurile de interese despre care vorbeam nu sunt interesate prea mult de fatada, de imagine, ele isi doresc rezolvata agenda. Un simplu pretext confuz le e suficient daca asta poate debloca zone aducatoare de bucurie si prosperitate. In acest joc au cazut prada si proiecte de legi care se invart nauce de colo pana colo, in ciuda faptului ca sunt menite sa reglementeze domenii de cea mai mare importanta. Sau tocmai de aceea. Nu vreau sa se creada ca sunt avocatul vreuneia dintre persoanele pe care le pomeneam mai sus. Vorbesc despre un sistem mult mai grav chiar decat eventuale abuzuri care privesc oameni anume. E un sistem care ne afecteaza pe toti. Acum doua zile, ziarele publicau relatari despre felul in care liderii politici de prima mana discuta la carciuma ce vor face cu Constitutia, cu partidele, cu Armata. In asemenea discutii nu mai e vorba nici de reforme, nici de dreptate, nici de adevar, doar de interese de grup scuturate de orice urma de fard. Avem de-a face cu o privire frugala, dar realista in interiorul mecanismului, care face posibil haosul pe care il descriam mai sus. Fara proiect, fara culoare ideologica, sistemul actual se bazeaza inevitabil pe suspans. Cei pusi sa asigure legea si ordinea trebuie sa se simta mereu ca intr-un roman politist. Te duce gandul la cei zece negri mititei. Cine sunt ultimii trei?