Avem stiri spectaculoase, care reclama comentarii. Deflatia de - 0,07% in august se explica prin ponderea alimentelor in cosul de baza de consum si scaderea preturilor la legume si fructe in lunile in care exista abundenta. Inedit este insa ca, in timp ce anul agricol nu este prea bun in multe tari europene, la noi lucrurile stau invers; o explicatie ar fi ca Romania a avut un an agricol foarte rau in 2005 din cauza inundatiilor, iar 2006 a recuperat partial. Tot inedit este si ca in multe tari europene sunt presiuni inflationiste (incluzand pretul petrolului), in timp ce la noi inflatia merge in jos. Explicatia este ca ne aflam intr-o perioada de dezinflatie, cu politica monetara tare si executie bugetara stransa, iar excesul de cerere interna se duce prevalent in deficite externe.
Socurile inflationiste au fost mai mult decat compensate de socuri deflationiste; ma refer la ""efectul legumelor"". Este posibil ca inflatia in 2006 sa fie putin sub 6%, ceea ce ar fi un succes pentru BNR, intrucat ar termina anul cu o abatere de la tinta de 5 inauntrul intervalului. Dar exista si un revers: daca anul agricol 2007 va fi mai putin bun, aplicarea cresterii administrative de tarife (care a fost amanata) poate sa faca sa prevaleze socuri inflationiste in 2007. De aceea, BNR vorbeste despre aplatizarea curbei dezinflatiei.
Tabloul de ansamblu arata crestere economica de 7,4% in semestrul I si deficite externe in expansiune rapida. Suntem, probabil, intr-o faza de ""supracrestere"". Prin aceasta numesc o expansiune economica care depaseste PIB-ul potential, ceea ce induce deficite externe tot mai inalte si indoieli privind durabilitatea ritmului
expansiunii. Procesul investitional, care sa sustina o crestere a PIB-ului de peste 7%, are de progresat. Intrucat economia este deschisa, turatia consumului, a cererii interne, se exprima in deficite externe crescande. Teoretic, exista posibilitatea unor salturi calitative de amploare, care sa se reflecte in productie interna si exporturi superioare. Dar acestea sunt supozitii.
""In economia reala nu exista strada cu doua sensuri."" Acolo unde ritmuri de crestere a PIB-ului sunt de peste 7% anual, pe perioade lungi, se economiseste intern mult (peste 30%-35% din PIB) si se investeste mult. Ma refer la economii asiatice, ce sunt orientate catre productie. In Europa, suntem orientati excesiv spre consum. Miracolele economice postbelice, in Europa, au fost sustinute de economisire si investitii. Ar mai exista o posibilitate de crestere rapida sustenabila: sa avem o asimilare extrem de intensa de tehnologii moderne, care sa mareasca copios productivitatea combinata a factorilor de productie. Ar fi salturile calitative pe care le evocam mai sus. Dar aceasta este numai o ipoteza. Concluzie: dezinflatia mai buna decat cea prognozata si cresterea mai rapida a
PIB-ului par un tandem surprinzator, dar, daca judecam deficitele externe si socuri deflationiste importante, lucrurile intra in normal.
Intrebari legitime privesc durabilitatea ritmului de crestere a PIB-ului, in raport cu dinamica deficitelor externe (aici intra si liberalizarea contului de capital) si asimilarea de tehnologii moderne. In fine, daca Guvernul va mari mult cheltuielile bugetare in ultimele luni din an, aceasta va exercita presiune inflationista. Dar nu cred ca se va anula sansa de a termina anul cu o inflatie sub 6,1%-6,2%. In schimb, vor fi alimentate deficitele externe mai mult si s-ar periclita echilibrele macro pe termen mediu.

PS. Este contraindicat sa se efectueze deficit bugetar de 2,5% cand economia tureaza asa de iute.