Trimisul special al ziarului "Ziua", care alaturi de echipa regala, a studiat la Vidra, in Tara Motilor, stari si oameni, relateaza acum pentru distinsii nostri cititori cele gasite in aceasta parte de Romanie mai putin cunoscuta. Redactorul nostru infatiseaza de data aceasta greutatile pe care le intampina echipele regale, din pricina neincrederii locuitorilor, pe care pana la urma o inving, dar si din pricina nepasarii si sabotarii unor asa-zisi intelectuali - acestea de neinvins.
Nu este deloc usoara treaba pe care o au de dus la capat echiperii in Vidra. Toti factorii; geografic, social, psihologic, la care se adauga cel politic - le sunt impotriva. Organizati asa cum sunt, pe piscuri si prin cutele pietroase ale muntilor, nedreptatiti de stapanire, saraciti de guvernele care le-au taiat padurile si le-au luat birurile. Motii sunt - cum aratam mai sus, ostili oricarui vizitator strain, sunt inchisi, tacuti si muti ca piatra. Printre buzele lor stranse, rareori mijeste floarea deschisa a zambetului; chipul lor mereu ars de soarele si vanturile inalturilor se lumineaza cu greu in fata primului venit.
Cu atat mai mult, cu cat acesti prim-veniti, care erau echiperii Fundatiilor Regale, care sunt echipati in uniformele lor kaki, de taietura militareasca - niste adevarate solii ale stapanirii. Si pentru ca taranii nostrii, stapanirea n'a izbutit sa insemneze in trecut, decat dajdie, prestatie, oprimare. Iata pricinele pentru care, atunci cand au descins intaia oara in Vidra, echiperii au infruntat privirile piezise si tacerea neclintita a motilor. Baietii veneau cu planuri frumoase pe care - pana la urma- trebuie sa le duca la capat. Va trebui sa construiasca o casa de turism, care sa poata gazdui cat mai multi vizitatori si vilegiaturisti, acolo, in creierii muntilor Apuseni, ai acestor munti atat de putin cunoscuti, apoi un camin cultural si in sfarsit - una din treburile cele mai usoare si bine venite - un dispensar medical cu paturi, un soi de mic spital unde sa se poata cauta locuitorii din Vidra si din cele sase comune invecinate.
Cat de frumoase erau proiectele, pe atat de grele se aratara si realizarile. Ce sa faca cei zece-doisprezece flacai, carturari de meserie, care dincolo de entuziasmul tineretii lor si de bratele lor, n'au aflat nici macar cateva elemente, conditiile apriorice ale constructiei? Au purces la facut caramizi, dar pamantul, in aceste parti - unde nu e calcaros - este nisipos. O munca de sisif, caci caramizile se faramitau. Casa de turism si caminul cultural raman proiecte care nu se pot realiza fara concursul consiliilor judetene, in cap cu Prefectura, la care se adauga desigur, fondurile alocate de Fundatia Regala.
(va urma)
ZIUA, 12 septembrie 1938