S-a spus deseori ca nimic nu poate fi mai nimicitor decat "friendly fire", focul tras asupra propriilor trupe. Din neglijenta, prostie sau dezinformare. Din nefericire, in acest moment, America se gaseste in aceasta situatie, iar prima si cea mai grava dintre consecinte se repercuteaza direct asupra credibilitatii unei viitoare chemari la coalitie in razboiul global impotriva terorii. Presedintele Bush a lansat un atac devastator asupra aliatilor sai cei mai fideli, asumandu-si, cu un curaj pe care unii analisti l-au calificat drept sinucigas, existenta inchisorilor secrete ale CIA. Implicit, a deschis calea directa, fara nici un fel de ambiguitate posibila, pentru confirmarea tuturor acelor fapte pe care unele guverne le-au etichetat drept "alegatiuni fara fundament", adica zborurile "avioanelor fantoma" transportand detinuti spre locatii din Europa si Orientul Apropiat, apoi spre Guantanamo, rapirile sau sechestrarile total ilegale ale unor persoane, inclusiv pe teritoriul european, tratamentul acestora in afara prevederilor legale privind respectarea drepturilor omului. Va mai amintiti cu cata violenta a fost negat Raportul Dick Marty tocmai pentru ca nu prezenta decat supozitii sau probe indirecte, asta in convingerea ca partenerul american isi va pastra constiincios pozitia initiala? Pe speranta aceasta s-au bazat nu numai unele state europene, dar si colegii europeni ai baietilor veseli de la CIA, aflati acum intr-o pozitie absolut jenanta, fiind obligati, pesemne intr-un viitor foarte apropiat, sa raspunda unor intrebari extrem de neplacute si indicrete privind ceva acorduri super-confidentiale incheiate sau nu cu stirea guvernelor din tarile lor. Fraza rostita de presedintele Bush redeschide, si inca la ce mod, intreaga dezbatere din Parlamentul European asupra subiectului respectiv, tocmai in momentul in care destul de multi dintre europarlamentari pareau parca impacati cu o solutie de non-combat. Ei bine, americanii au oferit acum cel mai fantastic si neasteptat motiv ca toata discutia sa fie repornita de la zero, pe baza unei recunoasteri directe a principalei acuzatii aduse de Consiliul Europei, organisme ca Amnesty International si prin dezvaluirile de presa.
Consecintele pot fi foarte greu de evaluat in acest moment, dar trebuie sa ne reamintim ceea ce, presat de evenimente, Comisarul Frattini a fost obligat sa spuna in aceasta primavara, anume ca daca se va descoperi ca un stat a mintit in legatura cu subiectul "inchisorile CIA", se pot adopta sanctiuni foarte grave. Mergand chiar pana la retragerea dreptului de vot in instantele europene. Sa dea Dumnezeu ca in discutia asta, in aceste conditii, sa nu fie din nou antrenat numele Romaniei, caci un scandal de asemenea natura ar schimba brutal contextul in care se va lua decizia finala asupra aderarii tarii noastre la UE. Oricum, noi ne bazam pe raportul foarte ferm, fara nici un fel de ambiguitate, prezentat de Parlamentul Romaniei sub semnatura senatoarei Norica Nicolai. Dar si pe cuvantul dat in fata lumii intregi de presedintele Traian Basescu, cel care afirma ca noi n-am avut de-a face, nici de aproape, nici de departe, cu ceea ce acuza acum comunitatea internationala.
Aproape simultan cu declaratia presedintelui Bush a aparut si un raport parlamentar distrugator asupra a ceea se acuza a fi minciunile care au stat la baza declansarii razboiului din Irak. Simpla batalie intre democrati si republicani la doua luni inainte de legislative? Cu siguranta ca si acesta este un element foarte important, alaturi de calculul care a stat la baza aparitiei documentului, la cateva zile inainte de comemorarea evenimentelor de la 11 septembrie. Dar, si de aceasta data, consecintele acuzatiilor cuprinse in raport merg cu mult mai departe si mai profund decat scena politica interna din SUA. Iarasi lovesc in aliati si, mai ales, in fundamentul informational si ideologic al "Coalitiei Vointei", prima mare actiune de cooperare americana impreuna cu aliatii cei mai fideli. Cei care au aparat pana la capat, iarasi fara nici un fel de ezitare si ambiguitate, adevarul spuselor americane, concentrate si distilate de rapoartele CIA pentru a oferi o motivatie cat se poate de obiectiva si fara fisuri. Din care acum se alege praful. Si primul cap care cade in praf este cel al lui Blair, aliatul cel mai fidel si neconditionat.
Pe merit? Asa vor fi sacrificati toti cei care, dupa vorba nemuritoare a lui Train Basescu, s-au dedat la operatiuni diverse cu licuriciul cel mare? Asta-i asteapta oare si pe altii, din afara spatiului european, care acum parca vad cum se proiecteaza pe peretele dormitorului umbra sahinsahului Reza Pahlavi, alt aliat care a riscat totul pe aceeasi singura carte?
In acest moment, complet nemeritat si injust, prin cele doua miscari succesive, americanii reusesc sa mineze credibilitatea unei actiuni pe cat de urgente, pe atat de necesare: lupta impotriva terorismului si a aliantei teribil de periculoase pe care a realizat-o cu retelele trans-nationale ale crimei organizate. Caci, de acum, se poate pune sub semnul intrebarii orice apel viitor la actiune militara, mai ales daca argumentele vor semana periculos de tare cu cele aduse in cazul Irakului, spre exemplu fabricarea de arme nucleare. Un dubiu destructiv. Profund destructiv si periculos. De ce-l lanseaza pe piata tocmai americanii? De ce tocmai in acest moment? S-ar putea sa aflam in curand, odata cu reinceperea discutiilor care se anunta explozive in Parlamentul European.