Andrei Brezianu, la sfarsitul anului 2004 ai aparut pe piata de carte, cu "Itinerarii euro-americane". Ce poti spune despre ea?
Intr-adevar, ultima mea aparitie editoriala a fost cea intitulata "Itinerarii euro-americane", o carte repede epuizata, aparuta la sfarsitul anului 2004 la Editura Albatros. Coperta, ca si titlul, vor fi starnit (mai ales la prima ochire), interpretari gresite cu privire la continut. O carte de amintiri turistice? Un ghid oferit calatorului interesat sa-si plimbe privirea peste peisaje aflate pe doua continente? Un indrumar cu popasuri pitoresti prin "Lumea Veche" si "Lumea Noua"? - au fost unele intrebari, dupa priviri grabite aruncate cartii cu care, cu doi ani in urma, am revenit in eseistica romaneasca dupa o absenta de douazeci de ani. Cartea are cate ceva din toate acestea, dar nu in sensul unor evocari sau descrieri de drumetie pedestra, ci mai curand in sensul unor escale intelectuale in interiorul unor teritorii relevante de cultura, alcatuind capitol dupa capitol, un arc cu salturi surprinzatoare, legand vechiul si foarte vechiul de modern si de post-modern.
"Itinerariile" vorbesc despre vechi puncte-pivot ale culturii si spiritualitatii romanesti, raportate insa la repere transnationale. Astfel, motivul "Mioritei", apare pus fata in fata cu o straveche creatie orala a culturii finlandeze, "Piispa Henrikin Surmavirsi" - balada "vladicai" Henric, in care, pe plan folcloric, motivul transcendentei si al biruirii mortii ofera ochiului atent sesizante repere de interpretare paralela. "Itinerarii euro-atlantice" este o carte construita in contrapunct, cu incursiuni in vechi repere de cultura romaneasca si europeana, inadite cu altele, foarte moderne, unde cititorul e invitat, sa spunem, la o neaseptata intalnire cu Tristan Tzara, preluat de un dramaturg englez al zilelor noastre ca personaj al unei piese unde celelalte caractere perechi sunt alti doi mari (si diferiti) spargatori de tipare ai secolului XX, James Joyce si Lenin. In aceeasi vana a contrapunctului, alte capitole trateaza oglindiri in limba pe care o vorbim, ale unor intarzieri istorice, totodata martore insa, prin revers, ale unor reveniri pulsante in arena creatiei si spiritului, astazi activ prin cultura. Eseul intitulat "Serios despre Europa" este unul din acestea. Partea de incheiere a cartii mele din 2004 il duce efectiv pe cititor la tarmurile Lumii Noi, lumea americana, a carei influenta asupra destinelor culturii de pretutindeni imbraca azi caracterul unei forte cu neputinta de ignorat. Capitole ca "Directii americane la inceput de mileniu" sau "Omul recent intre oglinzi americane" arunca punti interpretative asupra catorva dintre marile miscari de idei si de brasaj cultural de care, la stadiul de tranzitie al culturii romane de azi, e greu, daca nu imposibil, de facut abstractie. Despre o anume dinamica a perfectiunii materiale vazuta ca tel final al actiunii umane, vorbeste ultimul capitol al ultimei mele carti, "Idolii si Noua Atlantida".
De ce o absenta de douazeci de ani din eseistica romaneasca? Mi-as dori sa vorbesc cat mai putin despre aceasta absenta. Motivele sunt mai curand personale, nu fara legatura insa cu marile prabusiri si mutatii de cultura care au framantat si continua sa framante cele doua lumi, prezentate, in "Itinerariile" mele intr-o succesiune de contrapuncte perlate, ca popasuri de reflectie.
O viitoare carte?
Pentru a pastra suspansul, cat mai putin despre viitoarea mea carte, al carei titlu spune deja indeajuns de mult: "Intre Washington si Bucuresti". Este o carte construita dupa un tipar diferit. Intr-o succesiune de unghiuri si perspective alternante, ea vorbeste despre momente de mare actualitate in cultura, arta si civilizatia momentului pe care il traim, cu cele doua capitale - si varietatea simptomelor lor de cultura istorica si politica - chemate sa serveasca drept puncte constante de reper, revazute si scrutate prin prisma unei bogate diversitati de criterii. O carte despre America din totdeauna si de azi, despre romani si Romania de ieri si de azi, o trecere in revista in care mi-as dori ca cititorul interesat sa poata gasi cat mai multa substanta. Convergenta finala a volumului aduce in prim plan globalizarea, fenomen pornit din Lumea Noua, iar acum la ordinea zilei si in Romania unei inevitabile tranzitii catre noi orizonturi de cultura si istorie.
Ce poti spune despre prezentul cultural?
Vad un prezent marcat-in bine si in rau (sau in mai putin bine)-de fenomenul globalizarii, cu efectele lui colaterale operand diminutiv in arealul culturii si literaturii romane. Marca momentului ca simptom? Repudierea traditiei si tentatia demolarii modelelor; fronda contra scarii valorilor, cu constelatia de efecte secundare ale fenomenului, lucrand, zi de zi, prin mass-media (ca si pe alte cai) asupra mentalului colectiv. Riscuri pentru arte, litere si cultura in general? Amortirea spiritului critic, destramarea treptata a ierarhiilor de valoare, stergerea identitatilor deranjante.