In spinoasa chestiune a conflictului fatis dintre Administratia prezidentiala si Ministerul Apararii Nationale, care se subsumeaza marii batalii intre palate, presedintele Traian Basescu a avut in mana un as pe care l-a jucat prost. Astfel incat, in loc sa-si umileasca adversarul, punandu-l in conflict cu opinia publica, el fiind in cazul nostru ministrul liberal al Apararii Teodor Atanasiu, il victimizeaza si, in perspectiva, il transforma chiar in erou. Iar ministrul Apararii este departe de a merita o asemenea favoare. Seful statului avea posibilitatea sa castige un ascendent moral si politic asupra acestuia si sa puncteze major in finala luptei sale cu PNL si cu premierul Calin Popescu Tariceanu. O finala care se va juca probabil pana la sfarsitul lui ianuarie 2007.
Privind situatia la rece, cu totala detasare, putem constata ca, intr-adevar, Teodor Atanasiu, la portofoliul Ministerului Apararii, s-a facut cunoscut mai degraba prin contraperformante decat prin succese menite sa-l aseze pe un loc fruntas in pleiada de sefi ai ostirii pe care a avut-o Romania in istoria ei recenta. Are dreptate presedintele Basescu atunci cand spune ca Ministerul Apararii este un al doilea centru al politicii externe romanesti. El a devenit cu atat mai important sub acest aspect, cu cat organizatia NATO, din care Romania face parte, are in primul rand o componenta politica si abia apoi o componenta militara. Nu e important faptul ca, astfel, pentru prima data incepand din decembrie 1989, un locatar de la Cotroceni recunoaste o realitate pe care presa, si nu numai, a enuntat-o de multe ori. Si anume ca, in conformitate cu Constitutia, politica externa o face Guvernul, prin intermediul in principal al celor doua ministere. Externe si Armata. Iar presedintele este doar un figurant. E adevarat, de marca. Din pacate, asa cum suna Constitutia, seful statului poate face mai degraba gafe in materie de politica externa decat demersuri constructive, pe care Guvernul sa le poata urma. Daca Guvernul nu doreste sa dea curs unui demers prezidential, il poate lasa, asa cum s-a intamplat de multe ori, pe seful statului cu ochii in soare. Chiar daca acesta ar avea dreptate. Inchei o paranteza care, inca o data - a cata oara? - reclama, in mod obiectiv, o limpezire a starii constitutionale a Romaniei. Sa revenim insa la ministrul Apararii. Cel cu care ne-au procopsit liberalii.
Teodor Atanasiu, in calitatea pe care o are, nu-si poate indeplini rolul, cel putin in materie de politica externa, din simplul motiv ca nu cunoaste nici o limba straina. Chiar daca, printr-un miracol, pe umerii sai ar fi pus capul lui Titulescu, Atanasiu tot nu ar face doua parale, pentru ca de foarte mult timp marea politica externa nu se mai poate face prin intermediul translatorilor. Dar nici in NATO ministrii nu au sub masa sau alaturi masini mecanice ori umane de tradus. In al doilea rand, este posibil ca Basescu sa aiba dreptate si atunci cand afirma ca intre minister si armata incepe sa se caste o prapastie. Nu este insa exclus ca la aceasta sa fi contribuit si seful statului, cunoscuta fiind apetenta sa pentru a crea discordie si aprehensiunea sa pentru orice forma de concordie care i-ar reduce din vocatia de arbitru. In al treilea rand, iarasi institutia prezidentiala nu greseste cand il acuza pe Atanasiu de un fapt grav. Nu altcineva, ci insusi ministrul Apararii, sa ne amintim bine, a recunoscut ca serviciul secret al Armatei, aflat in subordinea sa, a monitorizat Palatul Cotroceni, mesajele transmise de reprezentantii institutiei prezidentiale presei, convorbirile consilierului prezidential Adriana Saftoiu cu jurnalistii. Ceea ce, cu alte cuvinte, inseamna ca, pe bani publici, serviciul secret al Armatei spioneaza una dintre cele mai importante institutii publice, Presedintia. Si acelasi Atanasiu a girat si operatiunea "Meduza", prin care se urmarea infiltrarea, monitorizarea si "influentarea" redactiilor pentru ca, pana la urma, sa fie alterate informatiile transmise cetateanului. O fi adevarat sau nu ca aceste lucruri s-au si intamplat, pasarica a iesit oricum din gura lui Atanasiu si din seiful cu secrete al serviciului sau inteligent. Acelasi Atanasiu se face vinovat de o gafa de mari proportii. Sa ne amintim ca, fara a se fi consultat in prealabil cu aliatii din razboiul antiterorist si in primul rand cu oficialii Departamentului de Stat, in con-ditiile in care Romania ocupa pozitii importante in teatrul de razboi din Irak si fara a se fi sfatuit nici cu ceilalti membri ai Guvernului, Atanasiu a anuntat iminenta retragerii militarilor nostri din Irak. Si eu sunt partizanul retragerii, numai ca o asemenea actiune politica nu poate fi initiata, asa cum a incercat Atanasiu. Pentru ca el a pus in pericol relatia Romaniei cu aliatii, dar, mai mult, a compromis insasi ideea retragerii.
Traian Basescu avea multiple mijloace de a puncta. Altfel decat prin intermediul procurorilor. Acum ce se poate intampla? Atanasiu va fi anchetat. Ei si? Va fi sau nu, intr-un final, condamnat. Daca se va intampla asa, Basescu tocmai este pe cale de a reusi sa transforme un avorton politic intr-un erou.