Un "cadou american" despre care putini au stiut

Avem bucuria de a prezenta cititorilor nostri o lucrare ce prezinta un interes aparte pentru noi; mai intai prin faptul ca se refera la folclorul romanesc, iar mai apoi pentru ca apartine unui cercetator american.
Ati luat cunostinta, poate, din paginile noastre de pana acum de regretul cu care am putea privi, in vastul peisaj american, semnele spectaculoase ale unor etnii venite din Europa sau din alte parti - de-ar fi sa amintim doar celebrele China Town sau Little Italy. Asa este, noi, romanii, nu avem asa ceva, desi cele cateva Campuri romanesti din USA si Canada constituie, totusi, motive de consistenta bucurie.
Cu atat mai mult, deci, e cazul sa ne bucuram ca in vitrinele unor mari librarii americane trecatorii au putut vedea, la un moment dat, o carte impresionanta grafic si pe coperta careia se vorbea despre neamul nostru. Romanii din zona de jos a Californiei, mai cu seama, cei intre San Diego si Los Angeles, ne-au semnalat-o, iar parintele Gheorghe Naghi a cumparat-o si ne-a trimis-o.
Prezentarea care urmeaza nu este una de specialitate. Intentia noastra a fost doar aceea de a va ajuta sa va faceti o imagine asupra seriozitatii proiectului autoarei, asupra ecoului posibil ce va fi avut lucrarea intr-o lume a Americii care are un deosebit respect pentru cultura concetatenilor de alte etnii.
Iar pentru a va putea forma o idee si mai convingatoare asupra evenimentului (noi indraznim sa-l numim astfel), imaginati-va un trecator asiatic sau latino-american privind, fie si cateva secunde, aceasta splendida coperta cu care doamna Bock si-a impodobit volumul.
*
Joanne Bock, PhD., este profesor asociat si coordonatorul Departamentului de Humanistica de la Lynn University, Boca Raton, Florida, unde preda istoria artei (din 2002), iar diapazonul cercetarilor sale cuprinde folclor, studii etnice si spirituale.
Volumul a starnit un indreptatit interes in randurile intelectualitatii americane, a romanilor americani in mod special. Asa se face ca au aparut aici cateva recenzii asupra cartii sus-semnate realizate de James G. Patterson, Eugen S. Raica, Alexandru Nemoianu si cateva prezentari datorate lui Eugen S. Raica si Alexandru Nemoianu.
Scopul cartii este de a arata ce se intampla cu arta taraneasca, cu traditia etnica a unui popor transplantat in America si ce anume a transmis acest popor Americii. Speranta autoarei a fost ca prin studiul artei populare apartinatoare unui anumit grup etnic sa creeze un model pentru investigarea etnicitatii americane.
Capitolul intitulat "Village life and customs" (Viata la sat si obiceiuri) pleaca de la consideratia ca pentru a se aprecia semnificatia artei populare traditionale a romanilor americani e nevoie de reintoarcerea la satul originar romanesc. Fundamentul vietii culturale a satului in perioada emigratiei romanilor in Statele Unite a fost Biserica Ortodoxa. Ea a dat taranilor reguli pentru viata zilnica si un reazem substantial vietii spirituale.
In Mystery and Village Life (Taina si viata la tara), autoarea se intreaba cum de a fost posibil ca Biserica Ortodoxa sa exercite o influenta atat de covarsitoare? Raspunsul pe care l-a gasit sta in Taina centrala a ortodoxiei: credinta in Inviere! Aceasta credinta a patruns atat de mult in viata de la inceputuri a taranilor incat a cuprins toate compartimentele vietii de la sat si a fertilizat civilizatia romaneasca. (Potrivit istoricului francez Lucian Romier, pe care autoarea il citeaza - "Religia romanilor este o religie a satelor la fel cum Biserica Romaneasca este o Biserica rurala").
Asocierea intre credinta si viata la tara si modul cum acestea amandoua au influentat creatia populara a romanilor americani sunt analizate in The Dacian Background (Fundamentul dacic), unde se arata ca din vechime, inainte de crestinare, credinta dacilor din Carpati a fost in Zamolxis si au inteles de-atunci ca viata de aici este o pregatire pentru cea viitoare. Romanii i-au gasit pe daci deschisi crestinismului tocmai datorita credintei in Zamolxis. Romanii creeaza arta traditionala in Romania ca si in Statele Unite - considera autoarea - deoarece "pentru romani arta populara este o expresie religioasa".
In capitolul Transmission (Transmitere) se descrie felul cum etnicitatea romaneasca si arta populara traditionala s-au transmis nu numai temporal (de la generatie la generatie), dar si spatial (de la tara-mama la tara de adoptie). Un mic excurs istoric explica cititorului american existenta romaneasca pe teritoriul Transilvaniei. Ideile se axeaza mai mult pe situatia apasatoare a romanilor in Austro-Ungaria supusi unei deznationalizari sistematice (scaderea numarului de scoli confesionale, incurajarea oficiala a folosirii limbii maghiare in dauna celei nationale, instaurarea dualismului, situatia din vremea primului Razboi Mondial).
Daca la opresiunea nationala se adauga situatia economica dezastruoasa, se explica fenomenul emigrarii, prezentat in Emigration to the United States (Emigrarea in Statele Unite). Multi tarani au decis sa emigreze in Statele Unite pentru a face bani si a se reintoarce acasa. Ceea ce o intereseaza pe autoare este faptul ca in toata aceasta calatorie pe taranul roman l-a insotit arta populara traditionala, reamintindu-i mereu de originea si mostenirea sa, usurandu-i zilele printre straini. Autoarea consemneaza unele intamplari care i s-au povestit chiar dupa 60 de ani de viata americana. Sunt "presarate" de-a lungul intregului capitol poze ale celor veniti la inceputul secolului imbracati cu celebrele lor costume populare si pastrate cu mare respect de familia, acum americana.
In A Longing for the Art of the Old Country (Dorul dupa arta din tara de bastina) sunt reiterate momentele peste care au avut de trecut acesti tarani de la plecarea lor din sat: imbracatul in haine vestice, folosirea toaletei moderne, imbarcarea pe vapor, calatoria peste Ocean cu vaporul, cautarea unui job, problemele de limba engleza, gasirea unei locuinte, reintoarcerea acasa. Dificultatile au fost speciale pentru cei care au crescut in America si s-au intors in satul parintilor lor. Altii au preferat (sau nu au avut incotro) reasezarea permanenta in America, chiar daca s-au casatorit cu romance din tara.
In The American Melting Pot and Romanian Ethnic Art (Melting pot-ul american si arta etnica romaneasca) sunt prezentate si cateva din firavele inceputuri comerciale ale romanilor americani (impreuna cu reclamele aferente). Autoarea incearca sa raspunda la intrebarea: Why Romanian Americans Continue to Create Traditional Folk Art (De ce romanii americani continua sa creeze arta populara?). "Aici, in America, fetele continua traditia de acasa si invata cusutul si broderia, decorarea oualor, participa la trupele de teatru amator. Ce motivatie poate sa existe la o populatie transplantata intr-o societate industriala ca aceasta sa continue sa-si prezerve arta populara?". Raspunsul il gaseste in scrisoarea unei romance din generatia a doua de romani americani care afirma (pe la inceputul secolului al XX-lea) ca mama ei nu-si putea gasi linistea sufleteasca fara a-si imagina ca inca mai este romanca.
Capitolul Traditional Romanian Art in America (Arta traditionala romaneasca in America) prezinta patru forme de baza ale artei traditionale romanesti care s-au prezervat. Sunt prezentate, in paralel, icoanele romano-americane ale lui Bob Gerwing din Pennsylvania, apoi icoanele lui Eugen Mihai din Romania. O alta prezentare in paralel este axata pe tehnica decorarii oualor asa cum apare ea in arta Mariei Sulea din Parau-Brasov si a Silviei Oana din Salem, Ohio.
Crucile de lemn analizate in continuare sunt cele create de George Potcoava din Vladeni-Brasov si de Victor Angelescu din Detroit. Ideea este de a le reaminti romanilor americani despre rostul crucilor in viata satelor romanesti, cat si folosirea lor constanta in viata de fiecare zi.
Romanian American Folk Art (Arta populara romano-americana) este ultima cercetare de mare dimensiune a autoarei. Se certifica aici influenta americana in arta populara practicata de romano-americani. Sunt consemnate cateva inovatii prin aceea ca tehnica aplicata pe arta traditionala poate ajuta, de exemplu, la mai buna pastrare a actului creatiei. Dar nu numai tehnica se schimba, ci si obiectul artistic.
Autoarea prezinta mai multe cazuri de artisti romani americani si modul in care acestia au pastrat specificul romanesc in realizarea proprie americana. Observa astfel similitudinea dintre o troita din Romania si cea realizata de americanca L. Moldovan, ca si dintre broderiile realizate de unii autori din tara si "americanii" Antinie Nicodim sau Mary Bala. Dupa cum speram ca s-a constatat, cercetatoarea americana este si o buna cunoscatoare a artei traditionale din Romania, tara-mama a concetatenilor ei a caror arta s-a decis s-o studieze.
In final, Joanne Bock concluzioneaza: "All felt the inner need to show they are Romanian American through their unique visual tradition. Despite the modifications and transformations in their insights into life and art in the U.S. environment, American of Romanian descent continue to be recognizable by their appearance, their homes, their dress, and other artistic manifestations".
Adica: "Toti autorii au simtit necesitatea interna de a arata ca ei sunt romani americani, dar printr-o traditie vizuala unica. In ciuda modificarilor si transformarilor survenite in viata lor in mediul american, ei, ca si ceilalti semeni veniti din Romania, continua sa fie recunoscuti prin infatisarea lor, casele lor, hainele lor si alte manifestari artistice").

---

Despre autor: