Da. E toamna. Infiltrata de ceva vreme prin vara. Imaginea ei cu fuste largi si rosii mirosind a gogonele e perimata. O sa radeti, dar, de fapt, toamna e flower-power, nu le are cu cifrele, e naravasa, de o sinceritate enervanta, umbla in sort prin ploaie, fumeaza de stinge, bea cafea - dar numai cand e in vizita, danseaza la bara cateodata (asa, de distractie) si asculta Bob Sinclair, ca tot e la moda prin discoteci. Barbati, ceva? Sa fim discreti cu toamna ce, probabil, in secret, jinduieste la barbatii grizonati ai iernii, la cei tinerei ai primaverii, la cei latino ai verii. Ai ei cum sunt? Tomnatici. Nu vi se pare ca ne sufla toamna in ceafa? Ca se simt umezeli de frunza cazuta? Miroase a toamna. Asa, usor. Ascunsa ca o tornada printre crengi ce infloresc a doua oara, te momeste cu visul unei veri lungi. Unul pe nume Camus spunea ca toamna este o a doua primavara. Daca nu poti tine pasul cu ea, esti mort, un batran intr-un trup tanar. Obositoare toamna asta. ""La gradinita aveam doua prietene, una bruneta si alta blonda. Una avea mainile reci, una avea mainile calde"", spune Sergiu Nicolaescu, amintindu-si de scoala. Lasand la o parte zburdalnicia gandurilor dumneavoastra, ce metafora cu multiple intelesuri! De pilda, o mana a toamnei e calda, cealalta e rece. Mana rece e a ei, mana calda e ce a mai ramas din vara. Cu amandoua ne freaca pe spate, ca si cum ar trebui sa transformam in suflet o usa ce ne loveste peste fata. Si ce atata vorbaraie despre suflet? Vara tocmai a tras o carte de tarot pe care scrie: ""Vei avea lumea intreaga, dar iti vei pierde sufletul"". Cum ar fi ca la scoala, ca tot mai e putin si incepe, copiii sa fie intrebati: ""Ce v-ar placea sa fiti in viata: vara sau toamna?"". Aveti grija de sufletul vostru.