SMERS, adica Smert spionam (moarte spionilor) - sub acest nume activa comisia de anchetare a membrilor administratiei Antonescu in detentie la Moscova din septembrie 1944
in aprilie 1946.

Acestia erau: Ion si Mihai Antonescu, Constantin Pantazi, ministrul Apararii, C.Z. (Piki) Vasiliu, seful jandarmeriei, Ghe. Alexianu, guvernatorul Transnistriei, Eugen Cristescu, directorul general al Serviciului Special de Informatii, Constantin Tobescu, seful Sigurantei, Mircea Elefterescu, prefectul Politiei Capitalei, Radu Lecca, comisarul guvernului pentru problemele evreiesti, Maria Antonescu. ""Lotul Antonescu in ancheta SMERS, Moscova, 1944-1946"", volumul ingrijit de Radu Ioanid la Polirom cuprinde documente inedite din arhiva FSB, interogatorii, declaratii, scrisori si diferite alte acte publicate cu autorizatie exclusiva pentru Romania (""este pentru prima data cand FSB permite publicarea integrala in strainatate a unui dosar din arhivele sale"", ne asigura editorul).
Un material de lucru substantial pentru istorici, dar si palpitant pentru cititorul ""de rand"". Acesta se va opri, pe de o parte, la problema indelung controversata a crimelor de razboi, a planurilor de deportare in Transnistria evreilor si tiganilor, a masacrului de la Odessa si a schimbarilor de tactica post-Stalingrad (lamuritoare ramane aici cartea lui Alex Mihai Stoenescu, Armata, maresalul si evreii), iar pe de alta - la capitolul dedicat lui Eugen Cristescu.
Slujind 21 de ani in politie si administratie sub 25 de guverne, seful Serviciului Special de Informatii, scolit la Scotland Yard, se dorea servit de o sinteza intre ""sistemul francez - Fouch... in materie de informatori directi, al lui Talleyrand in materie de informatii externe, de sistemul german in materie tehnica si de sistemul englez in materie de filaj, supraveghere si verificare"". Ce-i drept, navigarea lui printre Gestapo si Abwehr, printre agenturile anglo-franco-americane si cele sovietice, printre legionari, partidele istorice, Legatia Germana, ca si modul in care si-a gestionat informatiile post-factum in fata rusilor, evitand condamnarea la moarte, "" demonstreaza ca nu vorbea deloc metaforic (V. si monografia dedicata de Cristian Troncota acestui ""legendar"" personaj).
Lista celor noua oficine (instante) germane de spionaj care au actionat in Romania anilor a€™30 ai veacului trecut, plus persoanele aflate in legatura cu Legatia Germana (printre care Traian Herseni, Radu Lecca, Al. Constant, Radu Gyr, Ion San-Giorgiu, Neagoe Flondor, N. Acsinteanu, Ovidiu Comsa, grupa de legionari din jurul profesorului I. Gavanescu s.a.), ori lista colaboratorilor Serviciului englez de informatii din Romania (peste 50 de pozitii, printre care generalii Ghe. Dabija, Paul Teodorescu, Socrate Mardare, Ctin Niculescu, N. Cornicioiu, alaturi de Niculescu Buzesti, Mocsony Starcea, Alice Sturdza, Liviu Nasta, C. Visoianu, G.G. Antonescu, Maria Arion, C.C. Giurescu, col. Radu Ionescu s.a., inclusiv cunoscutul gazetar de stanga Mircea Grigorescu) este la fel de stupefianta ca declaratiile de un desavarsit cinism mercantil facute de Radu Lecca, fostul comisar guvernamental pentru problemele evreiesti. O istorie cu destule puncte nevralgic-actuale, caci, cum stim, geopolitica nu se schimba cu anul, nici macar cu secolul...

""Mihai Antonescu mi-a recomandat sa taraganez lucrurile, sa nu procedez cu evreii asa cum au procedat germanii. (a€¦) El se indoia de victoria Germaniei. Luand in seama rolul considerabil al evreilor in economia Romaniei si legaturile lor in special in America, Antonescu gasea ca politica lui binevoitoare fata de evreii romani pregatea un teren favorabil pentru stabilirea unei relatii de prietenie a Americii si Angliei fata de Romania. "". -
Radu Lecca, Moscova, 11 mai 1945