Jocul ielelor

Ultimul numar din revista Vers la Tradition* incepe cu partea a doua a eseului intitulat "Femeia intre traditie si modernism" de Jean Bis. Subiect fierbinte, arzator chiar, intr-o lume devastata de cinism si violenta, pe care doar Eternul Feminin ar mai putea-o trage in sus, daca...
In traditia hindusa, Kali sau Durga, Marea Zeita, e distribuita in rol de prima donna in evenimentele sangeroase ale sfarsitului de ciclu; intr-una din reprezentarile ei iconografice, ea apare goala, dantuind dezlantuita pe trupul letargic al sotului ei divin, Shiva, pentru a-l trezi din somn. Deocamdata, Marele Zeu doarme, cufundat in sinele imemorial... dar si cand s-o trezi! Greutatea, opacitatea si multiplicitatea obiectelor separate vor fi dizolvate in stralucirea imateriala a subiectului, asa cum la trezirea din somn moneda marunta si nenumarabila a viselor se topeste in constiinta unica a aurorei.
Ce ar trebui asadar sa fie sau sa faca femeia intr-o lume care viseaza tot mai urat? "Dubla cauza a raului modern rezida in faptul ca femeia, impietrindu-se, a lasat sa se hipertrofieze in ea animus-ul cu riscul de a-si pierde orice feminitate, si ca barbatul n-a facut nimic pentru a-si cultiva anima, cu riscul de a deveni o bruta sau un nebun. Conditiile de viata in varsta fierului explica poate faptul ca omul se protejeaza punandu-si armura insensibilitatii. Dar femeia nu se poate sustrage mereu de la adevarata sa natura de femeie, nici barbatul nu se poate crispa la indefinit in unilateralitatea atitudinii macho. Datoria urgenta a celei dintai este sa acorde in ea insasi natura ei feminina cu acel barbat interior care e animus-ul, asa cum datoria urgenta a celui de-al doilea este sa acorde in el insusi natura lui masculina cu acea femeie interioara care e anima." Si in cazul ei, si in al lui, acest acord este iubirea, "un alt nume al complementaritatii."
Pare banal, desuet, prostesc? Si totusi, o clipa doar sa incercam sa ne inchipuim cum ar fi lumea daca toate cuplurile din ea ar realiza efectiv complementaritatea naturilor lor, daca ar trai, altfel spus, ca in basme, fericite pana la adanci batraneti. Nici un conflict nu s-ar mai putea propaga; Israelul si Palestina s-ar aseza la masa si ar fuma pipa pacii; membrii Al-Qaida s-ar grabi la neveste; impacata cu sine, omenirea s-ar impaca de la sine.

---

Despre autor: