Fuziuni si viziuni

In goana dupa confort, omul obisnuieste sa inchida ochii in fata celor mai mari grozavii. Asa stateau lucrurile si in zbuciumatii ani '20 '40 cand din dorinta de a nu mai face parte dintr-un sistem cultural si de valori in numele caruia oamenii se omorau cu furie unii pe ceilalti, niste tineri au evadat din realitatea unanim acceptata prin intermediul poeziei. A poeziei ca unica stare acceptabila de perceptie a vietii.
Astazi, dupa mai multe decenii, vremurile au ramas in esenta aceleasi. Avangarda sau simpla evocare a ei ramane in continuare o intreprindere riscanta pentru cei ce se incumeta sa vina in contact cu aceasta zona. Iar Suprarealismul zbuciumatilor ani ramane in continuare o harta a unei lumi aproximative plina de spatii albe.
Pe aceste carari, in care ermetismului aparent si fracturarii necesare a sensului cotidian al limbajului poetic nu le-au mai fost opuse teribilismul si jocul hazardat al extremelor, au pornit cativa dintre membrii grupului Pro Contemporania in incercarea de a reproduce cateva dintre nenumaratele fatete posibile ale dadaismului si ale suprarealismului, asa cum il putem accesa astazi printr-o selectie de texte de Urmuz, Tristan Tzara si Gellu Naum.
Desi nu am insotit grupul in Israel, am avut ocazia de a participa la repetitia generala a spectacolului Hypnotic Visions, realizat prin intermediul programului Cantemir al Institutului Cultural Roman si mi-am dat seama ca as vrea sa vad acest performance denumirea i se potriveste foarte bine si pe scenele din Bucuresti.

---

Despre autor: