Am primit cu cateva saptamani in urma o scrisoare de la profesorul Eugen Cizek, eminent latinist, prin care imi semnala situatia realmente catastrofala in care se afla azi limbile clasice in sistemul nostru de invatamant. Semnalez faptul in articolul de fata si, in curand, voi propune Academiei Romane sa ia in dezbatere aceasta problema si, daca va gasi de cuviinta, sa publice un comunicat. Este o chestiune care ne priveste, in fond, pe toti, profesori si ingineri, gazetari si medici. Romanii sunt latini orientali si limba lor, romana, este o limba romanica, o limba cu o evolutie originala si cu un vocabular care reflecta relatiile pe care le-a avut cu popoarele care au trecut prin acest spatiu in care se intalnesc culturile orientale si culturile occidentale. Toata lumea stie acest lucru si toata lumea este in principiu de acord ca, tragandu-se de la Ram, cum zice cronicarul, romanii au considerat multe secole ca studiul latinei este necesar din toate punctele de vedere. Venind, apoi, in contact cu grecii si cultura lor, romanii s-au folosit de aceasta limba si, cu ajutorul ei, au intrat in contact cu alte culturi. Exista, de pilda, o literatura greceasca pe teritoriul Romaniei inca necunoscuta sau slab cunoscuta. Un profesor din Canada, specialist in cultura neogreaca, imi semnala cu doi-trei ani in urma un roman scris aici, la sfarsitul epocii fanariote, si tiparit la Viena pe la 1820. Si cate altele... O doctoranda de-a mea, stabilita in Grecia, imi atrage atentia ca, in arhivele din Samos, exista zeci de dosare cu documente care-l privesc pe bey-ul de Samos, Ion Ghica al nostru. Nimeni, pana acum, nu le-a deschis. Indemnata de mine, dna Aura Galanopoulos - doctoranda de care vorbesc mai sus - le cerceteaza si pregateste un studiu despre guvernatorul Ghica, spaima talharilor din regiune. Si cate alte documente in limba greaca, din arhivele romanesti, asteapta sa fie descifrate si publicate.
Dar sa revin la studiul limbii latine in scoala romaneasca. Profesorul Cizek imi spune ca, dupa 1990, latina a fost repusa in drepturi, dar, incepand cu 1998, sectiile de invatamant clasic din licee au fost desfiintate, iar latina se mai studiaza, aproape simbolic, in regimul unei simple dexteritati. Azi, cei care alcatuiesc programele scolare, preconizeaza o noua reducere de la doua ore la o ora pe saptamana la clasele a XII-a de filologie. Intrebarea este daca un elev, oricat de eminent ar fi, poate invata in aceste conditii o limba asa de dificila si de bogata cum este latina?! Intrebare retorica. Inutil sa mai spun de ce ar trebui sa facem altfel si, ca urmasi ai Romei, sa-i invatam pe tineri o limba care a dat cultura pe care a dat-o si a impus in cateva discipline fundamentale (intre ele: medicina si dreptul!) o terminologie specifica. Latina a fost, in epoca medievala, limba de cancelarie. Exista, azi, in arhivele noastre, zeci, sute de mii de documente in latina medievala care n-au fost nici macar consultate, necum traduse. Cine va face acest lucru intr-o buna zi daca nu mai exista specialisti care sa cunoasca limba?... Si nu-i unicul domeniu. Am pornit, in seria de "Opere fundamentale", editia Cantemir. Ne-am oprit dupa primul volum pentru ca nu mai sunt oameni invatati, disponibili, s-o continue... Cei care exista sunt putini si au deja proiectele lor... Asa ca, Dimitrie Cantemir si miile de documente in latina, unele de mare importanta pentru istoria nationala, raman in asteptare...
Ce propun profesorii de limbi clasice (asa, putini, foarte putini cati au mai ramas)? Propun reinfiintarea de urgenta a sectiilor clasice in unul-doua licee importante din marile orase (Bucuresti, Cluj, Iasi, Constanta, Timisoara) unde latina sa fie studiata 4 ore saptamanal in trunchiul comun, cu accent special pe latina medievala si pe latina de cancelarie, in ultimele clase. Pentru greaca veche si moderna ar trebui, de asemenea, prevazute clase speciale la sectiile de filologie. As merge mai departe si as zice ca elevul in epoca post-moderna sa invete, in ultimele clase, alaturi de informatica, si limba latina, cum fac, de plida, vecinii nostri maghiari care considera ca, daca limba maghiara este limba materna, latina este limba lor paterna. Cel putin asa declara, cu cativa ani in urma, la un colocviu tinut la Nancy, un profesor de la Budapesta. Nota bene: nu era profesor de latina, era un specialist in limba franceza. La fel gandesc nemtii si, se pare, polonezii: n-au eliminat studiul latinei din sistemul lor de invatamant, dimpotriva, i-au dat un statut corect. Numai noi, urmasii daco-romanilor, tindem sa ne lepadam de povara latinitatii, uitand ca, prin latinitate, noi apartinem unei familii spirituale europene (cea mai importanta, in fapt) si, prin aceasta, suntem mai aproape de Occident.