Consumatori de identitate europeana

Pentru ca numai orbii se misca prin spatii reduse cromatic si ochii lor sunt oaspetii unor surprize omogene, doar ei nu vor fi judecati pentru diferentele nesesizate. Noua, in schimb, nu doar ca nu ne e permisa, dar presupun ca nici nu ar trebui sa ne fie iertata ignorarea acestei diferente, deopotriva ingrijoratoare si ofensatoare, intre statutul producatorilor de identitate europeana, pe de-o parte, si acela al consumatorilor/colportorilor acestei identitati, pe de alta.
Fortand o comparatie, ar fi asemenea diferentei dintre Aristotel si doctorandul ce-si roade coatele prin biblioteci, descalcind, spre pilda, ocurentele Fiintei, sau, si mai sugestiv, diferenta dintre Leonardo da Vinci si fanii lui Dan Brown, care cred ca, daca se fotografiaza cu Cina cea de Taina, se integreaza in majestatea potenta a unui mister ocult, de unde vor tabari naprasnici asupra traditiei bisericesti. Oricat de naiv si utopic ai fi, nu poti spera ca se va extinde atat de mult conceptul europenitatii, incat sa asume in configuratia lui generoasa pana si cele mai marunte elemente de specificitate lingvistica, etnografica, artistica, literara, filosofica etc. Fatalmente, noul concept va radia, cu vehementa si magnitudinea celui monoteist, micile si perifericele concepte ale specificitatii, chiar daca, in timp, replicile unor antiteze pot genera noi tipuri de regionalism, dar evident in alta octava.
Europa devine tot mai mult o noua mitologie, un nou monoteism, suprapus peste o strategie de piata liberala, care dezactiveaza mitologiile regionale, darama altarele idolilor nationali si depune la cosul de gunoi idiosincrasiile "micilor traditii". Este limpede ca Europa e, totodata, brandul cel mai profitabil in spatiul nostru, care va fi exploatat in beneficiul celor ce detin puterea de-a face ca anumite marci sa circule, iar altele nu, de-a impune idei, tendinte, de-a modifica aspiratiile si gusturile publice, pe scurt, de-a crea visuri colective. Probabil ca bulversarea noastra va surveni aderarii la UE pe fondul acestor doua situatii: unu, va trebui sa rezolvam probleme pe care nu ni le-am pus niciodata si pentru care n-avem, firesc, nici macar solutii ipotetice; doi, va trebui sa rezistam ofensivei devastatoare a brandurilor si marcilor europene, venite spre noi cu prestigiul lor augural, asemenea "zeilor de peste mari" la mayasi.
Nici in plan cultural lucrurile nu difera esential. Cu toate ca avem nume de mare prestigiu local, creatori dintre cei mai diversi si interesanti, pentru ca nu li s-a creat un brand, n-au devenit marca inregistrata, circula, fatalmente, doar de la capita carpatica si pana la stuful danubian. In Europa, si piata culturala e dominata de marci echivalentul modern al stindardului totemic, ce califica prin difuziune magica intreaga comunitate arhaica, nu neaparat de idei mari sau de ganditori profunzi.

---

Despre autor: