Visand la o taxonomie divina

Acum cateva zile, plimbandu-ma cu fiica mea care are doar 4 ani prin Muzeul de istorie naturala de la Harvard, o urmaream cum incerca diferite taxonomii asupra exponatelor pornind de la cele mai diverse criterii: culoare, marime, mediul de viata, care are pene si care are blana, care e fetita si care e baietel... In fond, orice clasificare este functionala atunci cand genereaza un sens. Intamplator, acum un secol si jumatate, cel care a fondat muzeul pornea de la idei la fel de naive si poate la fel de fermecatoare.
Louis Agassiz a fost unul dintre cei mai indarjiti oponenti ai evolutionismului darwinian, iar metoda sa stiintifica, desi de o acribie impecabil articulata, il apropie mai curand de un Adam care da un sens lingvistic creatiei. El considera fiecare specie ca reprezentand incarnarea unei idei unice a lui Dumnezeu. Drept urmare, orice incercare de taxonomie reprezenta o tentativa de intelegere a gandirii divine. Cu cat vom reusi sa descoperim mai exact relatiile existente intre specii, cu atat ne vom situa mai aproape de natura Celui care le-a creat.





#Este deopotriva datoria oamenilor de stiinta si a profetilor sa proclame gloria lui Dumnezeu
Louis Agassiz


Ironic, muzeul, care era destinat a fi mai curand o catedrala din care sa admiram gandirea lui Dumnezeu, a fost deschis exact in 1859, cand Darwin publica "Originea speciilor". O plimbare printre animalele expuse in salile sale se voia mai mult decat parcurgerea unui inventar al lumii vii, era chiar miscarea prin forma fizica a intelectului divin.
Interesant este ca paradigma in care Agassiz se misca, eretica chiar din cea mai toleranta perspectiva evolutionista, nu i-a impiedicat obiectivitatea in cantarirea detaliilor.

---

Despre autor: