Taxiul dorintelor

Cand ai senzatia ca totul in jurul tau este miracol (incepand cu insasi existenta asfaltului si terminand cu posibilitatea comunicarii, in sine) si cand miracolul debordeaza, ce ai mai bun de facut, decat sa incerci sa redai suita de clipe, chipuri si intamplari care te fac partas la o realitate de dincolo de cotidian? Ai toate sansele sa asisti la efectul meduzei aduse pe uscat: rezonantele launtrice sucomba, cel mai adesea, in fata probei obiectivarii. Atunci cand rezista, ori cand dau nastere unor reverberatii mai ample, este semnul maiestriei.
In Romania, daca un debutant in cinema ar incerca asa ceva, i s-ar spune din start ca nu are priza la realitate. In schimb, la atelierul de scenaristica de la Sundance exista curajul si priceperea de a transforma materia prima a reveriilor adolescentine in filme cu cap, coada, poveste, priza la un anumit public si multe premii. Exemplul cel mai recent este artistul multimedia Miranda July, scenarista si regizoarea filmului Eu, tu si toti cei pe care ii stim / Me And You And Everyone We Know. Este debutul ei in lung-metraj. Munca de prelucrare a scenariului a durat nu mai putin de doi ani. Filmul a castigat prestigiosul Camera D'Or si Premiul Special al Juriului pentru originalitatea viziunii la Festivalul de Film Independent de la Sundance in 2005. Filmul are acel aer fluid, aproape non-narativ si subiectiv, specific si chiliano-argentinianului Play al Aliciei Scherson (2005), tot o opera de autor, prezentat la noi la B-Est si distins la Karlovy-Vary (Forumul Independentilor) si Tribeca. Povestea unei "Alise" deghizate in cenusareasa (mai precis, o provinciala, ingrijitoare de batrani), aflata in cautarea propriei personalitati, eventual a iubirii, descoperind minunile din prafuitul Santiago de Chile. Pasii solitarei "Alise chiliene" se invarteau oarecum in cerc, coordonati de muzica din castile casetofonului portabil. Tot o suita de priviri solitare (ale Mirandei July) surprind minunile dintr-un orasel de provincie american, compus dintr-un raion de pantofi, un drum spre o parcare auto, o casa modesta, alta casa modesta, holurile unui muzeu de arta contemporana, cateva alei, gazonul unui parc. Dar daca in filmul chilian dominant era ritmul investigatiei solitare, Miranda July e interesata de comunicarea dintre personajele ei, de care stie sa se apropie. Tanara autoare isi iubeste mult copilaria, din ale carei mistere inca se hraneste, iar adolescenta este pentru ea o irumpere spre exterior (catre celalalt) a acelorasi taine. M. July are norocul sa se apropie de camera de filmat cand inca nu a uitat aceste lucruri. Din galeria personajelor sale, cele mai interesante sunt copiii, iar virtuozitatea regizorala cu care ii face sa se manifeste in toata ingenuitatea lor este uimitoare.

---

Despre autor: