2 Septembrie 2006
In avantul lui mistic, omul facea incercari singuratice ca sa dispretuiasca femeia. Framantand o idee sau insotindu-se de o carte care proclama castitatea si infatisa fructul parguit al Evei cu sanii imbobociti, ca un bulb otravit, el blestema cu gan
In avantul lui mistic, omul facea incercari singuratice ca sa dispretuiasca femeia. Framantand o idee sau insotindu-se de o carte care proclama castitatea si infatisa fructul parguit al Evei cu sanii imbobociti, ca un bulb otravit, el blestema cu gandul pe purtatoarea destinelor barbatesti si ar fi voit sa o suprime. Omului i-a fost intotdeauna frica de gratiile fecioarei sau de buzele insetate ale femeii coapte. Ochii ei il infioara. Zambetul ei il cucereste. Isi intinde bratul si, strangandu-l putin in frantura lui, omul ii cedeaza, ameteste si, daca este nevoie, fura, minte, injunghie pentru dansa. Uneori poate sa scape, si atunci e un artist burghez sau un teolog cu teama de Dumnezeu. Teologia e lasitatea barbatilor lubrici timizi; iubirea-i pacat. (...) Contradictoriu, omul a instituit casatoria. Simtul lui indoit, de ins moral si senzual, s-a gasit impacat, sfintind legatura de care s-a temut si micsorand in acelasi timp puterea nemarginita a femeii. E cea mai duioasa ipocrizie din cate s-au nascocit. De atunci incoace, a strabate gradina lumii cu o femeie imbratisata de mijloc e imoral de cate ori aceasta femeie ti-e draga; legatura cu dansa evoca in mintea burghezului imagini de pornografie si destrabalare. Legatura e insa o virtute si un lucru de respectat indata ce femeia pe care-o duci, vorbind incet, de coapse, ti-e sotie oficial.
TUDOR ARGHEZI

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.