In ciuda unor adevaruri incomode pentru multi,
stanjenindu-i pe relativisti
in elanurile lor demitizante, ca si pe iconoduli in prejudecatile lor fetisizante, istoriile lui Neagu Djuvara sunt cat se poate de reconfortante prin firescul si directetea cu care iau
in piept subiectele cele
mai greu subordonabile unui unic unghi de vedere.

Slava Domnului, s-au inmultit imbucurator manierele de tratare decrispata, detensionata, dezideologizata a istoriei, de la Dinu C. Giurescu si Al. Zub la Alexandru George, de la Florin Constantiniu si Lucian Boia la Sorin Antohi, Ion Bulei, Stelian Tanase, Adrian Cioroianu, Lavinia Betea s.a. La Humanitas se reediteaza dupa 11 ani cartea lui Neagu Djuvara (tiparita initial in franceza in vara lui 1989), Intre Orient si Occident. Tarile Romane la inceputul epocii moderne (1800-1848), a carei pledoarie in favoarea reevaluarii cat mai obiective a epocii fanariotilor o contrapune viziunii ""maniheiste"" proiectate bunaoara de Pompiliu Eliade in Influenta franceza asupra spiritului public in Romania. Dupa cum observa Sorin Antohi, la Neagu Djuvara ""domniile si regimurile fanariote capata uneori nuante pozitive, caci fanariotii, chiar daca n-au facut din prosperitatea Tarilor Romane preocuparea lor principala, incearca sa introduca in universul romanesc saturat de Orient ceva din mirajul occidental"". Impartita conform unor criterii - cum sa le zic? - de fizionomie a epocii (Domnul, Boierii, Biserica, Orasul, Taranii, Tiganii, Pe vremea lui Pasvantoglu, Renasterea sub domni pamanteni), cartea este deopotriva o placere si o instructie, in sensul vechi, educativ-formativ, al cuvantului. Farmecul porneste de la amestecul (infiorator de pitoresc) de orientala voluptate ceremoniala si cruzime fara clipire cu noile fineturi occidentale ce infuzeaza Romania la rascrucea veacurilor 18-19. Iatacurile somptuoase, ritualurile epicureice (v. de ex. la p. 57 masa de dimineata la Alexandru Moruzi), tensiunile dintre burghezia autohtona in formare si elementul comercial evreiesc (p. 197) s.a.m.d. se intersecteaza cu rolul surprinzator de important al perceptorilor francezi (majoritatea monarhisti!) in educatia beizadelelor moldo-valahe (v. cazul copiilor lui Scarlat Callimachi, p. 229), dar si cu fioroasa lista a inaltilor dregatori din Principate sau Fanar executati din porunca Portii in epoca fanariota (p. 366), de la Brancoveanu, 1714, la Dimitrie Moruzi, 1812.
In plus, documentele citate la pp. 38, 66-67 sau 180, adica raportul trimis lui Talleyrand la 11 iunie 1798 de ""cetateanul Parrant"", primul viceconsul al francezilor in Moldova, extrasele din memoriile generalului conte Lang...ron (in timpul razboiului ruso-turc, 1806-1812), respectiv notatiile lui Raoul Perrin din 1830, tiparite in 1839, pur si simplu te naucesc prin... actualitate: ""natura a daruit acest pamant cu tot ce a avut ea"", dar ""intreaga carmuire nu e decat un jaf"", ""cuvintele ordine, dreptate, cinste, onoare sunt adesea uitate in Tara Romaneasca. Aici toate slujbele se cumpara, adica se plateste dreptul de a savarsi orice crima fara a fi pedepsit"", strazile sunt nepavate, orasul ""e o aglomeratie neregulata de case fara stil, murdare, cu strazi strambe, triste, pe care iarna este noroi negru, iar vara un praf alb si incins"", pe scurt, ""cand ca un sat, cand ca o capitala"".

Are dreptate autorul, vorbind despre generatia pasoptistilor: ""In istorie nu exista miracole, ci, din cand in cand, intamplari minunate, clipe privilegiate"".

""Clasei boierilor i se pot pune in carca toate pacatele acestei lumi. Insa din sanul boierimii s-au ivit toti doctrinarii renasterii nationale, mai toti fruntasii de la 1848 si reformatorii de dupa Unire. Apoi, inteligentei politice si staruitoarei activitati diplomatice a unui manunchi de mari boieri isi datoreaza probabil Tarile Romane norocul de a nu fi fost prefacute in simple gubernii ale imparatiei tarilor"" -
Neagu Djuvara