Grade de adevar

Are pe piata romaneasca de carte, in acest moment, trei noi aparitii: un roman, "Concert la Carnagie Hall", Paralela 45, 2006; o culegere de eseuri "Origini", Criterion Publishing, 2006; un volum care ii omagiaza varsta de 70 de ani, opera stiintifica si opera literara, "Ecouri si dialoguri", Fundatia Ideea Europeana, 2006. Omul acesta are, de asemenea, in buzunarele scrierilor sale o solutie importanta la o problema importanta.
Voi prezenta aceasta solutie un pic mai didactic.
Scandalul lumii moderne, se stie, a fost disparitia increderii in temeiurile absolute ale Adevarului. Nietzsche a fost profetul cel mai percutant al acestei mari schimbari de mentalitate. Nu mai avem Dumnezeu, a zis el, in sufletele noastre. Asta inseamna ca acum vom gasi doar adevaruri, iar nu Adevarul. Azi, acest mod de a gandi a cucerit mintile luminate ale Occidentului, iar modulatiile acestei gandiri poarta un nume generic: relativismul filosofic.
Asadar, iata ce s-a intamplat: ori Adevarul, ori adevaruri. A fost pusa pe tron logica ori-ori. Dar ea era, de fapt, pe tron inca de la Aristotel. Nici Nietzsche nu iese din cadrul mental al acestui ori-ori. Primii ganditori care ies din acest cadru au fost fizicienii cuantisti. A fost o revolutie. Alta revolutie au reusit cei care au gandit matematica pentru computer science. Ei au creat o noua logica: si-si. Au numit-o ca fiind vaga. Si sunt pe cale sa schimbe total puterile de calcul ale computerelor. Intre pionierii acestei stiinte il gasim si pe romanul Constantin Virgil Negoita. El este omul cu solutia. Ideea lui a fost sa isi treaca stiinta vagului pe malul celalalt: in domeniul comunicarii despre sentimente, persoane, idei, istorie, amintiri... In literatura, asadar. Este pe cale sa revolutioneze conceptul de reprezentare in roman si intelesul ideii de postmodernism.
Totul pleaca de la inlocuirea lui ori-ori cu si-si. Asadar, el gandeste asa: si Adevarul, si adevarurile. Ceea ce inseamna ca nu mai lucram cu temeiuri absolute (caci nu le mai putem supraintemeia), ci cu grade de adevar. Unii pot dori sa propuna grade maximalizante (noii absolutisti), altii pot accepta sa lucreze cu gradatiile adevarurilor vagi pe domeniul carora si o parte din adevarul tau sta bine, dar si o parte din adevarul meu sta bine, iar conflictul dintre noi nu mai sta, dar e bine ca avem o dinamica a contradictiei si e si mai bine ca ne putem intelege in logica gradelor de adevar. Daca am putut aplica matematica acestor chestii vagi la functionarea metroului, a noilor aparate foto si o vom aplica si la noile tipuri de programe pentru computere, de ce sa nu cautam aplicarea ei si la intelegerea conflictelor dintre noi?
"Concert la Carnagie Hall" aplica jocul gradelor de adevar la discutia despre procesul comunismului si la istoria amestecului de istorii din care venim noi, romanii. Si celelalte scrieri literare ale lui C.V. Negoita folosesc aparatul de gandire prin grade de adevar.
Semnul cel mai clar ca metoda Negoita functioneaza este faptul ca receptarea sa literara in Romania nu cade in capcana lui ori-ori. Comentatorii il inteleg. Sunt constransi sa-l inteleaga in logica gradelor de adevar. Daca ar pica in capcana ori-ori, ar fi tentati sa-l treaca ori in categoria celor mai radicali constructori de teorii ale conspiratiei, ori sub "genul" delirului de interpretare.

---

Despre autor: