Serialul nostru continua cu drama familiei Oancea, din comuna Dragoesti, judetul Ialomita, compusa din sase parsoane, carora le-a fost confiscata intreaga avere. Tatal si fiul mai mare au fost dusi la Jilava, executand cate cinci ani de puscarie. Restul familiei, mama, un fiu de 18 ani, altul de noua ani, surdo-mut, si o fiica de patru ani au fost deportati cu domiciliu fortat, mai bine de cinci ani. In zilele noastre, puterea neocomunista refuza restituirea terenurilor care au apartinut familiei, pe acestea instalandu-se potentatii locali. In bataie de joc, primaria a atribuit in echivalent, celor patru fii mostenitori, un teren inundabil, intr-o comuna invecinata, la o distanta de circa 150 km.
"Parintii nostri au dobandit terenul fie prin improprietarire in urma participarii la razboi, fie prin mostenire, fie ulterior prin cumparare. Initial, tata a avut un pogon de pamant in comuna Dragoesti, judetul Ialomita. Dupa razboi a primit 4,5 ha. In Primul Razboi Mondial a fost voluntar, iar in al doilea a fost concentrat. Asa a ajuns sa aiba primele cinci ha. Bunicul a luptat si el in Razboiul de Independenta de la 1877, primind pamant in schimbul faptelor de arme. Dupa casatorie, mama a venit si ea cu doua ha. Pe urma au muncit, cu opinci in picioare, cumparand alte suprafete invecinate. Tata n-a stiut altceva decat munca. N-a stiut ce-i carciuma sau distractiile. Se numeau Ion Oancea, iar mama - Arghira. Asa au ajuns sa aiba 50 ha", povesteste Stefan Oancea, cel mai mare dintre mostenitori.
"Nu ne-au lasat sa ne punem nici opincile-n picioare"
In 1950, fosta Securitate i-a arestat pe capul familiei si pe fiul cel mare, ducandu-i la Jilava. Au fost declarati chiaburi, fiind condamnati la zece, respectiv cinci ani de inchisoare. Intreaga avere compusa din 50 ha de pamant, o casa cu cinci camere, intregul inventar gospodaresc si agricol au fost confiscate, totul intrand la colectiv. Restul familiei a fost deportata in satul Cuza Voda, comuna Castelu, raion Medgidia. "Ne-au luat noaptea din casa, desculti. Nu ne-au lasat sa ne punem nici opincile-n picioare. Am plecat doar cu hainele de pe noi. In jur de 20 de familii din comuna au avut aceeasi soarta. Ne-au dus cu masina pana la Fierbinti, iar acolo am stat o zi, ca sa se adune mai multi din comunele invecinate, care urmau sa fie deportati impreuna cu noi. Pe urma ne-au suit in vagoane de vite, cate 80-100 de persoane in fiecare vagon, si ne-au dus pana la Medgidia. Erau si copii de doi ani, care plangeau si sufereau mai mult decat ceilalti. Trei zile am stat complet nemancati. Ne-au dat doua galeti, una cu apa si cealalta ca sa ne facem necesitatile fiziologice. In vagon ne pazea un soldat cu arma, astfel ca usa a ramas deschisa, macar aer sa avem", isi aminteste si Victoria.
"Dormeam ca purceii, la rand, direct pe pamant"
"Din Medgidia, ne-au transportat cu carutele in satul Cuza Voda si ne-au cazat trei familii intr-o singura camera, cu pamant pe jos si nici un fel de mobilier. Doi ani de zile nu ne-au dat voie sa punem macar o saltea sau o mana de paie capatai. Dormeam ca purceii, la rand, direct pe pamant. Cu noi era invatatoarea din sat, Maria Vintilescu, care ne-a pus condeiul in mana. Erau in total trei femei, iar copilul cel mai mare eram eu; aveam 18 ani", continua Misu Oancea. "Mie mi-au dat drumul dupa cinci ani de puscarie, iar tata a fost eliberat cu un decret de gratiere, in anul 1956, dupa cinci ani si jumatate de detentie", intervine Stefan Oancea.
Ceilalti membri ai familiei au ramas sase ani la Cuza Voda pana li s-a ridicat restrictia.
"Familia s-a reunit dupa sase ani"
"Aveam pe documente, deasupra fotografiei, o stampila cu initialele "D.O." - domiciliu obligatoriu. Nu puteam sa ne indepartam mai mult de patru kilometri de resedinta, sub sanctiunea pedepsei cu inchisoarea. Iar Medgidia era la o distanta de cinci kilometri. N-am avut curajul sa punem piciorul in oras in anii de deportare. Eu lucram la o cariera de piatra, de unde scoteam nisip, iar femeile si copiii la gradina de zarzavat a CAP-ului din localitate sau la impaduriri. Cand ni s-a ridicat restrictia, in 1956, ne-am intors la Dragoesti. Unde sa ne ducem in alta parte? In acest mod, familia s-a reunit dupa sase ani, intorcandu-ne cu totii in comuna natala, pentru ca ne-au restituit casa si doua terenuri, loc de casa, alaturat. Incet, incet am fost lasati in pace, desi n-am fost repusi in toate drepturile. N-am putut sa facem armata si nici servicii n-am putut obtine dupa pregatirea noastra", spune Misu Oancea cu tristete in glas.
"Trebuie sa ne mai dea macar 21,75 ha"
In 1991, mostenitorii familiei Oancea au facut cereri, in baza Legii fondului funciar, sa li se restituie cate zece ha fiecaruia dintre frati, conform reglementarilor legale. Au primit doar zece ha trei dintre mostenitori, pentru ca celui de-al patrulea ii daduse tatal sau opt ha, ca sa i se mai scada din cotele pe care trebuia sa le dea comunistilor, inainte de arestare si deportare. Lui Stefan i-a facut rol separat in 1948 si, in baza Legii nr. 18/1991, acesta si-a primit terenul care se afla pe numele sau. "In mod normal, trebuia sa primim fiecare cate zece ha de teren arabil in camp, intravilanul fiind separat. Dar primarul si comisia de-atunci, ce-au facut. Ne-au dat 9,5 ha in camp si 0,5 ha intravilan - teren de casa. Adica, nu numai ca nu ni s-a restituit cat ni se cuvenea, dar ni s-a mai furat un pogon. Dupa revolutie, in Registrul Agricol au fost gasite pe numele tatei si al mamei 31,75 ha", explica Misu Oancea.
"Au fost pusi in posesie oameni care n-aveau nici un drept"
"Pe urma, terenurile au inceput sa se imparta, inclusiv pamantul nostru care nu ne-a fost retrocedat. Pe-atunci era primar Dita Stancu. Au impartit totul intre ei. Acum motiveaza ca pe raza comunei noastre nu mai exista terenuri, ceea ce nu e adevarat. In plus, au fost pusi in posesie oameni care n-aveau nici un drept. Au luat cate cinci ha fostul inginer agricol, Ciocan, secretarul primariei, doctorul veterinar, postarita, fostii primari, consilieri si-asa mai departe. Noi n-am zis sa ni se restituie cat a avut tata in total, ci doar 31,75, cat s-a gasit in acte. Restul, duca-se pe apa sambetei. Ne-au dat zece ha, trebuie sa ne mai dea 21,75 ha", continua Victoria Baciu (fosta Oancea)".
"Noi, sub CAP, am avut zece ha de pamant. Pe o parte din teren s-au ridicat cladiri si alte constructii, iar cealalta parte a fost concesionata Armatei de la Mihai Bravu. Dupa ce s-a restructurat Armata, terenul respectiv a ramas un an de zile nefolosit, iar dupa 2000, primaria l-a concesionat altcuiva, se pare ca lui Taracila. Am cerut sa ni se restituie teren acolo, insa ni s-a raspuns ca nu se poate. Ne-am plans si Prefecturii Ialomita, unde ne-au asigurat ca vor verifica, sa asteptam linistiti raspunsul acasa. Raspuns care n-a ajuns la noi in ultimul an si jumatate. In fine, la data de 7 august anul curent am primit o scrisoare de la Primaria Dragoesti, precum ca ni se atribuie in echivalent 21,25 ha de teren pe raza comunei Bordusani. Undeva la vreo 150 km distanta de comuna noastra", o intrerupe fratele mai mare.
"Sa ne restituie terenul acolo unde l-am avut"
"Din 1950, de cand am fost expropriati si pana astazi, nici dupa 57 de ani nu vor sa ne restituie ce-a fost al nostru. La Bordusani, nu numai ca e departe, dar terenul pe care vor sa ni-l dea este intre bratul Borcea si Dunare, unde se ajunge cu bacul. O zona inundabila, pe care ne-au atribuit-o ca sa-si bata joc de noi. Daca nu ne convine si refuzam, cica vom fi despagubiti cu actiuni la Fondul Proprietatea. Ce sa facem cu ele, ca sunt lipsite de valoare? De ce nu ne dau bani, daca vor sa ne despagubeasca cinstit? Sau sa ne restituie terenul acolo unde l-am avut, ca doar nu s-a evaporat. Iar daca nu pe vechiul amplasament, macar in raza comunei, caci mai sunt terenuri concesionate mai mult sau mai putin legal. In plus, primaria, in fiecare an, atribuie cate 0,5 ha terenuri tinerilor care se casatoresc. De unde le da aceste terenuri, ca primarul PSD, Ion Mitrea, zice ca nu mai sunt?", se plange Misu Oancea.
Contactati-ne la redactie!
Cititorii pot contribui direct la restituirea adevarului istoric
Persoanele care cunosc astfel de cazuri, fie ca sunt personale, fie ale rudelor sau apropiatilor lor, sunt invitate sa ne contacteze la redactie, la Departamentul "Eveniment - Investigatii", la adresa: Bucuresti, str. Ion Campineanu nr. 4, parter, sector 1, la e-mail: investigatii@ziua.ro, sau la numerele de telefon: 021/315.91.11, 021/310.31.70, interioare: 133, 134, 177 sau 178.