Toti participantii la dezbaterea privitoare la dosarele Securitatii sunt de acord ca aceasta dezbatere trebuia sa aiba loc imediat dupa 1989, si ca regimul Iliescu a blocat aceasta indispensabila operatie de salubritate. Multi se grabesc sa adauge ca deconspirarea nu s-a facut din 1997: inca o bila neagra aruncata cu incrancenare in contul presedintelui Constantinescu.
Daca facem insa un mic efort de a ne reaminti faptele fara a le reciti cu ochii de azi, vom constata ca revendicarea deconspirarii informatorilor fostei Securitati, activ sustinuta de CDR, nu figura in programul de guvernare al coalitiei din 1996. Cum se stie, dar se si uita, programatic sau nu, aceasta tema, ca si cea a lustratiei sau a restituirii proprietatilor, nu au fost asumate de principalul partener de guvernare, PD. Tema a fost inscrisa pe agenda Parlamentului ca proiect initiat de dl Ticu Dumitrescu, atunci senator PNTCD, dar a fost departe de a crea un val de sustinere masiva in opinia publica. Oricine reia presa anilor 1997-1998 poate constata ca deconspirarea nu a tinut niciodata, ca acum, prima pagina a ziarelor, cu exceptia intermitenta a conflictelor tot mai vii dintre initiator si colegii acestuia de partid si de Parlament, care, din motive varii si adesea deloc inocente, propuneau modificari substantiale sau intarziau in mod repetat progresul dezbaterilor.
Dupa ce insusi dl Dumitrescu s-a dezis de proiect, ca si de propriul partid, legea a fost, totusi, votata la finele lui 1999 - atunci cand PNTCD se sparsese deja in urma actiunilor dlui Victor Ciorbea, care fondase prin sciziune ANCD, si a "grupului de la Brasov" in frunte cu dl. Radu Vasile, asa incat Conventia nu mai controla voturile nici macar in Camera, si cu atat mai putin in Senat. Dupa zeci de discursuri inflamate contra "vanatorii de vrajitoare" proiectate de "talibanii din PNT" (ce repede uitam de acest epitet infamant, care pe atunci cotropea intreaga presa!), partidul dlui Iliescu, care se pregatea deja de o noua guvernare, nu voia sa apara iarasi ca principal factor al refuzului deconspirarii politiei politice. Asa ca, in schimbul unor mari concesii, a lasat totusi sa treaca legea in forma ei modificata. Dar, daca proiectul s-ar fi reintors in Parlament inainte de promulgare, ar fi fost fara indoiala respins. A urmat apoi dramoleta localului. In conformitate cu legea, primarul general al Capitalei - atunci recent triumfatorul Traian Basescu - a oferit Colegiului, dupa expresia d-lui Mircea Dinescu, "o fosta gogoserie". CNSAS si-a inceput activitatea efectiva abia in timpul alegerilor din toamna, cand a dat la iveala statutul de informatori al unor membri marcanti ai PNL - si cam atat. Odata cu noua guvernare PSD a urmat insa o sarabanda de evenimente, de la insultele adresate Colegiului de catre primul-ministru Nastase, care il trimitea "sa linga dosare", la greva perlata a membrilor CNSAS desemnati de PSD si PRM, culminand cu cea fatise a dlui Onisoru, intr-o complicitate tot mai vizibila cu dl Timofte, impreuna cu care secretiza voios tot ce-i cadea sub mana, apoi scandalul parlamentar cu "elementele rasculative" ale senatorului PSD Predescu. Totul dovedea ca PSD va face orice pentru a controla, sabota si anihila activitatea CNSAS. In acelasi timp, baronii PSD manifestau tot mai vizibil si mai jignitor pentru cetateanul de rand vocatia oligarhica a varfurilor acestui partid, indisolubil legat de reteaua de interese a fostei Securitati. Denuntand energic - o buna bucata de vreme ca o voce singulara - complicitatea guvernarii Iliescu-Nastase cu agentii de influenta ai fostei Securitati, Emil Constantinescu a readus in dezbaterea politica problema deconspirarii mafiilor securisto-comuniste. Dominatia sufocanta a oligarhiei PSD, coruptia ostentativa, abuzurile si presiunile exercitate constant de Guvernul condus de Adrian Nastase asupra presei si Justitiei, au facut restul. Incalcarile repetate ale libertatilor democratice si insolenta mafiei PSD au sfarsit prin a crea acea masa critica in favoarea deconspirarii Securitatii care lipsise pana atunci. Astfel incat, atunci cand Traian Basescu si-a anuntat candidatura ca pe o cruciada contra "sistemului ticalosit", partea cea mai activa anti-PSD din opinia publica i-a atribuit spontan intentia de a pune capat dominatiei mostenitorilor Securitatii, cum bine i-a numit Marius Oprea: Dupa castigarea alegerilor, aceasta masa critica a sporit si l-a impins, pas cu pas, pe noul presedinte in aceasta directie.