Nadia Comaneci, campioana in fiecare zi

Nadia - care ar fi justificat sa fie in vreo clipa a vietii importanta, constienta de valoarea ei, poate chiar usor fitoasa - ramane modesta si animata de un profund sentiment de patriotism.
Cel mai important eveniment monden al perioadei care se incheie a fost, fara indoiala, botezul lui Dylan Paul, fiul Nadiei Comaneci si al lui Bart Connor. Chiar daca s-a petrecut intr-un alt colt de lume, sau poate tocmai de aceea, crestinarea baietelului celei mai mari gimnaste a Romaniei a reprezentat un punct de maxim interes pentru tot romanul. Pentru ca tot romanul o iubeste pe Nadia si nu va uita vreodata maiestria ei pe barna, la paralele, la sol si la sarituri, chiar daca de la epoca in care smulgea ropote de aplauze si note maxime au trecut vreo trei deceniiPe de alta parte, Nadia, oriunde in lume s-ar afla, nu uita niciodata de conationalii ei. Ii iubeste si ii respecta, iar faptul ca ea va veni peste doua saptamani in Romania sa serbeze botezul unicului ei fiu alaturi de cei care n-au ajuns din varii motive in Statele Unite demonstreaza ca ii pasa de cei de acasa. Ca este in continuare atasata de ei si ca nicio boare de aroganta sau infatuare nu i-a tulburat sufletul in toti acesti ani in care a fost laudata, admirata si onorata de personalitati din lumea intreaga. In timp ce pe plaiuri mioritice numarul snobilor, al penibililor si al nonvalorilor cu pretentii de VIP-uri creste ingrijorator, Nadia - care ar fi justificat sa fie in vreo clipa a vietii importanta, constienta de valoarea ei, poate chiar usor fitoasa - ramane modesta si animata de un profund sentiment de patriotism. Nu din acela fals si trambitat pe toate drumurile, ci unul evident, sesizabil in fiecare gest, fiecare vorba si in toate aparitiile sale publice.

---

Despre autor: