Va puteti imagina un intreg sat mutat la bloc? In cartierul bucurestean Dristor exista un astfel de bloc, care tine in pantecele sale o intreaga comunitate. Administratorul cladirii este un fel de primar care stapaneste tot blocul cu doua manunchiuri de chei grele cat trusa de scule a unui instalator.

Simbol al perspectivei socialiste privind domiciliul tovarasului cetatean, blocul s-a dezvoltat la maximum in municipiile Republicii Socialiste si a atins apogeul in Bucuresti, unde noi cartiere de ""cutii de chibrituri"" au inghitit ""micul Paris"".

ACASA. Un astfel de bloc insa le-a intrecut pe toate celelalte. Langa statia de metrou din Dristor, blocul cu numarul 63 gazduieste intre peretii sai, nu foarte generosi la capitolul spatii, un pic peste 1.600 de suflete, toate in spatele a 950 de usi. Blocul de garsoniere trebuia sa serveasca ca si locuinte de serviciu pentru cei veniti in Capitala de aiurea pentru a participa activ si nu numai - tinand cont ca aici au fost mutati mai intai purtatori de uniforme de toate culorile - la cresterea economiei socialiste multilateral dezvoltate. Numai ca vremurile
s-au schimbat, iar pentru unii, aceasta adevarata malformatie a tehnicii ingineresti si a urbanizarii, blocul 63, a devenit o casa permanenta. Acasa.
Din cauza dimensiunilor sale fara egal, blocul si-a capatat supranumele de ""Comuna 63"". O comuna in care poti intra doar prin bunavointa cuiva de dincolo de interfon si apoi dai nas in nas cu agentii de paza platiti sa supravegheze linistea locatarilor.

Citeste si:

PALIERE CU NEVOI. Blocul nu are decat patru scari a cate zece etaje, pe trei tronsoane de cladire, dispuse intr-un fel de Z prelungit cu inca un corp de litera. Pe holurile sale ai senzatia ca poti sa te ratacesti. Palierele de la o scara comunica cu celelalte si poti umbla de la un capat la altul al celui mai mare bloc romanesc ca si pe ulitele unui sat. Calatoria ta va fi in mod sigur intrerupta de intalniri cu locatarii care se vor arata repede curiosi sa te cunoasca si sa te chestioneze despre intentiile tale sau despre oricare alta mica problema a vietii. Nu putini dintre oamenii cu adresa in blocul 63 sunt batrani, bolnavi si speriati de viata care se schimba mai repede decat le permite lor pensia. Iar un strain pe holurile lor este fie un intrus numai bun de observat, fie un vizitator care merita cunoscut. Cei mai multi isi poarta pasii taras si zambesc curiosi de fiecare data cand intalnesc pe cineva nou. ""Grea viata, pensia mica. Abia ne descurcam"", se confeseaza o femeie dupa prima intrebare.
Un adevarat roman de Gorki se traieste aici zi de zi. De dupa usi se aud fosneli ale existentei de zi cu zi, iar nu de putine ori ochii par sa te urmareasca din spatele vizoarelor. Holurile inguste si peretii subtiri transforma comunitatea intr-un pension de suflete care se bucura de foarte putina intimitate. Dramele si bucuriile se impartasesc cu cei din jur si nu de putine ori oamenii isi schimba planurile sau ritmul de viata in functie de cel de langa ei.

O ISTORIE. Blocul 63 a fost dat in folosinta chiar in anul 1963, iar in primele doua scari s-au mutat ofiteri de Armata si Interne, dar din cauza lucrarilor sustinute de daramare a zonelor de case din jur, el a fost deturnat de la scopul lui initial.
Printre cei care au ajuns aici dupa ce i-a fost daramata casa se numara si Nineta Anusievici. Femeia inalta si subtire, dar cu vocea unei persoane careia nu-i place sa se repete, a fost numita administrator interimar al blocului la inceputul anului 2001. ""Am venit pentru doua luni de zile si acum nu stiu cum sa scap"", glumeste femeia pentru care administratia este la fel ca primaria. Dupa ce s-a dus peste primarul general al Capitalei, Traian Basescu la acea vreme, a reusit sa contorizeze blocul, primul din Bucuresti. Apoi a intrat in subsol, a ucis sobolanii pe care ii scotea cu roaba din maruntaiele cladirii, a facut curat si a inlocuit tevile. Apoi a pus paza, pentru a nu mai lasa tot felul de vagabonzi sa-si stabileasca domiciliul pe holurile interminabile ale blocului. ""Ma fugaream cu ei pe holurile astea si nu mai terminam, pentru ca eu intram printr-o parte, ei fugeau pe alta, si tot asa"", isi aminteste gospodina.

INTRE FLORI SI PAPAGALI. Administratorul Nineta Anusievici este stapana celor 1.000 de chei si a facturilor de intretinere