XX-XXI n-au prea lasat urme. Atat gospodariile motilor, cat si decorurile salbatice pe care le populeaza au ramas ancorate in antichitatea dacilor si romanilor, doar cu cateva accente din veacurile de mai tarziu. S-a pastrat intacta, de exemplu, tehn
XX-XXI n-au prea lasat urme. Atat gospodariile motilor, cat si decorurile salbatice pe care le populeaza au ramas ancorate in antichitatea dacilor si romanilor, doar cu cateva accente din veacurile de mai tarziu. S-a pastrat intacta, de exemplu, tehnologia prin care casele si anexele acestora sunt construite fara cuie, numai prin imbinarea cu precizie matematica a barnelor de lemn. Iar gropile sapate de daci si romani in cautarea aurului par atat de recente, incat ai impresia ca supusii lui Burebista, Decebal si Traian au plecat abia ieri de pe-aici.
Dupa un scurt ragaz prin Cetatea Unirii de la Alba Iulia - ravasita, acum, de lucrarile renovarii - atacam muntele prin Valea Ampoiului, spre Campeni, oras supranumit "Capitala Apusenilor". Din cand in cand, cate un drum forestier se desprinde de asfalt si urca serpuit spre stancile din dreapta sau stanga. Unele duc la vreo pestera, altele la vreo cariera de piatra ori exploatare de cherestea, impletindu-se cu albii de rauri ce curg fascinant de repede. Pe fiecare dintre ele se gasesc pensiuni amenajate surprinzator, cunoscute deopotriva de turistii romani si straini. La una dintre ele - numita Mama Luta, pentru ca mesajul ospitalitatii sa fie limpede - am descoperit gatitul pe lespedea de piatra. Recomandare speciala: placinta cu branza, un produs nelipsit din gospodariile Apusenilor.
Dupa Campeni mai urcam putin si abia gasim camere libere in puzderia de pensiuni din Garda, Scarisoara sau Albac. Dimineata parasim soseaua si ne indreptam spre un obiectiv care pentru niciun motiv nu trebuie ratat: pestera-ghetar de la Scarisoara. Dupa vreo zece kilometri trebuie sa parasim si masina, pornind intr-o ascensiune de aproximativ o ora, pe poteca marcata, spre ghetarul care nu se topeste niciodata.
Drumul nostru de intoarcere trece tot prin Campeni si se continua, de data aceasta, pe Valea Ariesului. Seamana mult cu Valea Ampoiului, doar ca soseaua e insotita de o veche cale ferata cu ecartament ingust, pe care trecea odinioara Mocanita.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.