Adevarul deschide Dosarele de cadre ale Scanteii

de fosta Securitate, la comanda partidului, fara a intelege mecanismul inspaimantator, dar dus pana la perfectiune, al Serviciului de Cadre al PCR. O masinarie infernala de tocat si programat destine, mai absurda decat Securitatea, pe care o avea la mana, mai rosie si mai perfida decat Partidul, pe care il slujea cu un surplus de zel. "Serviciul de Cadre a fost politia politica a Partidului Comunist", a spus-o relativ recent istoricul Marius Oprea, impreuna cu un grup de cercetatori, intr-o carte intitulata "Securistii partidului. Serviciul de Cadre al PCR ca politie politica". Serviciul de Cadre al Scanteii, organul de presa al CC al PCR, a fost mai mult decit politie politica - au constatat redactorii ziarului Adevarul dupa ce au luat la mana si analizat, fila cu fila, cele 1.000 de dosare de cadre, salvate ca prin minune in decembrie '89.
Incepand de azi, intr-o actiune fara precedent in presa post-decembrista, redactorii nostri vor scoate la lumina toate secretele armatei din umbra organului de presa al partidului comunist.
"Fise de cadre", "referinte", "note informative", "comisii de verificare", "comisii de evaluare anuale", delatiuni in numele "partidului si pacii" despre "coada la rosii", despre relatia presei cu biserica, cu partidele istorice, cu cetatenii straini, liste negre cu "cadre-problema", angajamente in fata partidului sau a Securitatii, toate asumate "in clar", nu semnate cu nume de cod, ca la Securitate. Zi de zi, zeci si sute de documente in care au incremenit destine - destinele unor nume mari din presa, din cultura, din politica - vor fi puse in pagina. Multe surprize vor aparea din "biografiile de cadre" ale unor oameni care si azi inseamna ceva in presa, in politica, in diplomatie si chiar in serviciile secrete. Zi de zi, Adevarul va sta de vorba cu multi dintre cei care, fara sa stie, constient sau nu, au fost victimele sau jucatorii preferati ai acestei industrii a absurdului: Serviciul de Cadre al Scanteii. Adevarul deschide, deci, dosarele "Scanteia". Deschideti impreuna cu noi, zi de zi, aceste dosare si veti afla Adevarul.

"Draga mea, iti scriu acum o scrisoare, cind m-am linistit, cind am rezolvat toate problemele. Te rog sa nu te superi pe mine si sa nu fii amarita, dar nu ma mai intorc in tara. Imi pare rau ca a trebuit s-o fac fara sa te avertizez cit de cit, dar m-am ferit si de umbra mea (...) Te rog sa le spui la serviciu ca imi pare rau ca le-am facut, indirect, un rau, dar ce sa fac, asta e. Nu stiu daca o sa te cheme la militie sau nu, dar nu cred. Daca te vor chema, arata-le si scrisoarea asta..." Este inceputul unei scrisori trimise, in 1973, de la Viena, sotiei sale, Ecaterina, de un fost secretar de redactie al ziarului Scanteia, Viorel Goliac, care "a defectat". A ramas afara, dincolo de Cortina de fier, incalcand "principiile sacre" ale partidului. si ale infailibilei sale politici de cadre. E lesne de inteles ca scrisoarea lui Goliac a ajuns la Securitate si la Cadre. La temutul Serviciu de Cadre al Scanteii, organul CC al PCR.
"In legatura cu rudele tovarasului Sorescu Marin, apar in evidenta organelor MAI ale raionului Oltet, regiunea Craiova, dupa cum urmeaza. Sorescu Nicolae, frate, nascut la 8 august 1922, a facut politica legionara. Sorescu Marin, cumnat, sotul surorii (...), a facut politica national liberala. Draghici Paun, unchi, sotul unei matusi, a facut politica legionara", se spune intr-o "nota" din 1962, semnata Ionascu si aflata in dosarul de cadre al marelui scriitor si dramaturg Marin Sorescu (nominalizat la Premiul Nobel pentru literatura) si candidat pentru a deveni "cadru de nadejde" al ziarului Scanteia.
Sunt doua fragmente din dosarele de cadre - dosarul "Goliac" si dosarul "Sorescu" - provenind din Arhiva Scanteia. Povestile lui Viorel Goliac si ale altora ca el ne-au determinat sa deschidem dosarele. si povestea lui Marin Sorescu trebuie stiuta, asa cum arata ea din dosarul de cadre, trebuie descoperita si spusa, pentru ca, altfel, biografia lui, aflata in toate marile enciclopedii ale lumii, ar fi ceva mai saraca. De fapt, toate dosarele de cadre ale Scanteii, salvate, ca prin minune, in 1989, trebuie puse pe tapet. Dosare care, dupa cate se va vedea, demonstreaza, cu varf si indesat, ca, in cei 50 de ani de comunism, in Romania a existat o structura mai tare ca Securitatea: Serviciul de Cadre al partidului. O misterioasa si temuta structura, inventata la Moscova, dar dusa la perfectiune in toate celelalte capitale ale blocului sovietic: la Berlin, la Praga, la Sofia, la Bucuresti.

1.000 de dosare de cadre
Atatea au ramas din noianul celor care au fost intocmite ziaristilor de la Scanteia, de-a lungul timpului. Dupa cate se va vedea, sunt dosarele de cadre ale unor nume celebre din anii '50, '60, '70, '80. Nume la auzul carora stateai in pozitie de drepti: Silviu Brucan, Sorin Toma, Constantin Mitea si multi altii. Mai sunt, de asemenea, nume grele de scriitori, de oameni de cultura: Marin Sorescu, Paul Anghel, Corneliu Leu, Paul Georgescu, Dan Haulica. si ei au fost la Scanteia. si ei au avut dosare de cadre. Nume de diplomati, de atasati de presa (posibili spioni), din tara si strainatate. Nume de baroni ai presei comuniste. Dosarele lor sunt aici, in micul CNSAS din Casa Presei (fosta Casa Scanteii). In afara de cele 1.000 de dosare personale, mai exista alte cateva sute de "dosare-problema". Fise si cartoteci. Opisuri si registre. Liste negre. Dosare inca sigilate sau bibliorafturi groase pe care scrie "strict secret". O veritabila arhiva. Arhiva secretelor Scanteii. Mica arhiva a dosarelor de cadre rivalizeaza, de departe, cu marea arhiva a CNSAS. Arhiva noastra scoate la lumina un tezaur la fel de important, daca nu mai important: cel privind cea mai dura politie politica a comunismului: politia politica de cadre. Mii de drame umane si de jocuri de culise. Zeci sau poate sute de decizii politice cruciale. Personaje grele, care-i faceau sa tremure si pe simplii muritori, si pe mai-marii zilei. Personaje care au reprezentat Romania la cele mai inalte niveluri. Personaje care au stat in umbra lui Dej si Ceausescu, in randul intai. Pe toti si pe toate, umbre si secrete, dupa 50 de ani de tacere si uitare, Adevarul le scoate la lumina. Zi de zi, cititorii nostri si intreaga opinie publica pot afla totul despre secretele politicii de cadre de la Scanteia. Ce insemna un dosar de cadre si cum se intocmea el: in anii '50, in anii '60, anii '70, in anii '80? Cine erau si cum lucrau cadristii? Cine erau sefii cadrelor si ce fac ei acum - dintre cei care mai sunt in viata? Dincolo de bucataria acestor functionari ai destinelor programate, vom dezvalui, zi de zi, si cazuri concrete ale victimelor "politiei de cadre". Ca studiu de caz, incepem cu dosarul "Sorescu". Marin Sorescu, fostul ministru al culturii si scriitor de talie internationala, unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii mondiale contemporane, cum il catalogheaza marile enciclopedii ale momentului. si el, Marin Sorescu, a fost victima politiei de cadre. Politia de cadre a organului CC al PCR.Colimatorul rosu: lista cu 33 de persoane trecute la index. Motive ale supravegherii: excludere din partid a titularului sau rudelor, rude sau prieteni plecati/ramasi definitiv in strainatate (defectori) etc.

DOSARUL DE CADRE. Radiografia unui mecanism al terorii aproape perfect
Dosar de securitate (de urmarire sau de retea) nu a avut oricine. Pentru simplul motiv ca nu oricine a intrat in colimatorul Securitatii. Dosar de cadre insa au avut toti cei care, in perioada 1944-1989, au trait si muncit pe teritoriul Romaniei: li s-a facut dosar de cadre la recrutarea in armata, la intrarea in facultate, la angajarea intr-o intreprindere, la intrarea in partid. Cel putin patru randuri de dosare care, la un moment dat, dupa cum se va vedea in serialul de dezvaluiri al ziarului Adevarul, pot fi regasite, integral sau partial, intr-un singur dosar. Cum? Simplu: dintr-un exces de zel dus pana la fanatism uneori, un inspector de cadre cerea (si obtinea indiscutabil), in numele partidului, dosarele de cadre ale celui vizat de la toate locurile de munca pe unde s-a preumblat posesorul de dosar. Evident ca intrebarea se pune daca acest mod de lucru si, mai ales, acest "dosar de cadre" reprezinta un act autentic de politie politica? Dosarele Scanteia vor arata ca da! si, mai mult decat atat, vor arata superioritatea politiei politice practicate de cadristi fata de cea practicata de securisti. Pentru ca un "cetatean-tovaras" era stors de cele mai intime si sensibile informatii, nu numai din viata lui, ci si a rudelor, prietenilor si cunoscutilor. Informatii pe care trebuia sa le marturiseasca in cel mai riguros si obiectiv mod cu putinta: cu maxima sinceritate, ca la spovedania de la biserica. Altfel, la cea mai mica minciuna constatata, inspectorii ori comisarii de la cadre - "cadristii", cum erau numiti, chiar si oficial, in epoca - puteau pune in dosarul "cadrului" vizat o pecete de proscris "al regimului popular" de care nu-l mai scapa nimeni si nimic: decat fuga din tara. Daca cel in cauza si-o putea permite - si exista exemple, e drept, putine, in acest sens, sau daca nu erai suficient de indoctrinat pentru a-ti pune cenusa in cap si a-ti lua angajamentul ori a jura in fata partidului ca te vei indrepta. Unii au reusit sa evadeze din acest "infern al cadrelor". Cu tot dosarul "beton" pe care-l intocmisera cadristii, comisarii din umbra ai partidului.

Ce era si ce cuprindea un dosar de cadre?
Conform celor 933 de dosare de cadre din arhiva Scanteia, provenind din perioada anilor '50-'80, dosare studiate in amanunt si, conform unor documente gasite de istoricul Stejarel Olaru in fondul CC al PCR aflat in custodia Arhivelor Nationale Istorice Centrale (n.r.- dosarul 31/1957, f.f 89-93), dosarul de cadre este principala piesa, documentul de baza din sistemul de evidenta a cadrelor, asa cum era el stabilit si aprobat, inca de la inceputul anilor '50, de CC al PMR, in frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, omul care se straduia sa nu se abata de la directivele trasate de Moscova. Descoperirile noastre si documentele vremii arata ca dosarul personal de cadre cuprindea, obligatoriu: chestionarul-tip pentru evidenta cadrelor si fisa de cadre, completate, autobiografia scrisa de mana, lista cu persoanele indicate de cel verificat ca pot da referinta, referintele acelor persoane, referatul de verificare a referintelor, referinte de la alte persoane descoperite la fata locului (loc de nastere, scoala, armata, facultate, foste locuri de munca), hotarari luate de organele de partid si/sau, dupa caz, de cele judiciare cu privire la cel in cauza, note, informari, note informative.

Fisa de cadre, un filtru al partidului sau un barometru al absurdului?
Piesa de baza, cu cea mai mare greutate a dosarului de cadre era fisa de cadre. Substanta informativa a fisei de cadre diferea, in functie de perioada: cu 20-30 de file si sute de rubrici, in anii '50. Cu mai putine, in anii '60-'70, si destul de subtiri, dar la fel de drastice, in anii '80. Fisa/fisele de cadre cuprindea/au chestionare cu date exhaustive din viata personala a subiectului, a diverselor persoane din familie (in special sotie, parinti, frati) si, de la caz la caz, a altor persoane care apar in dosar. De exemplu, trebuia sa declari de la cat pamant si cate vite au avut parintii, fratii, rudele parintilor, rudele (dupa soti/sotii) ale fratilor, pana la cate mori, uleinite, cazane de tuica, darace pentru lana etc au parintii sau rudele apropiate si, de asemenea, daca ai dat proprietatea agricola in dijma, tu sau rudele tale, ori ai facut carausie cu vitele de povara. Alte intrebari vizau ce ai facut inainte de '44, daca ai fost pe frontul din Est sau pe cel din Vest, daca ai luptat in Spania, daca ai fost arestat de Gestapo, Siguranta etc, ce ai declarat/cum te-ai comportat in ancheta de la Siguranta, si tot asa, pana la cele mai mici detalii. Se va vedea, de altfel, in dosarul "Sorescu", cu care incepem serialul nostru, dar si in celelalte zeci de dosare care vor urma.
Autobiografia, o turnatorie la persoana intai sau delatiunea cadrului despre sine insusiO alta piesa importanta reprezinta, in dosarul de cadre, autobiografia, scrisa de mana. Aceasta "opera literara" obligatorie in "retetarul de cadre" trebuia sa cuprinda numeroase detalii din viata celui vizat: de la locul si data de nastere, la boli suferite, condamnari, scoli, diplome, pedepse, diverse contacte cu persoane din tara sau strainatate, neaparat daca persoana in cauza are rude sau prieteni care au colaborat cu legionarii, partidele politice sau care fac parte din biserica ori alte culte. Multe din autobiografii se incheiau, apoteotic, cu sloganul "luptam pentru pace" sau "traiasca infratirea intre popoare".

Referintele, capcane pentru lupta de clasa
In finalul autobiografiei sau pe un formular special trebuia trecuta o lista de persoane (cu date de contact) care pot da referinte despre cel in cauza. Automat, acele persoane erau cautate de inspectorii de la cadre si puse sa dea referinte. Pe de alta parte, in dosarele facute "ca la carte" apar si referinte despre cei care dau referinte, eventual fisele de cadre ale celor indicati sa dea referinte. Un al doilea rand obligatoriu de referinte era dat de persoane identificate de inspectorii de cadre in diverse locatii: la fostele locuri de munca, in fostele locuri de instruire (scoli, facultati, scoli de partid), la locul de nastere. Nu de putine ori referintele sunt cerute, la modul cel mai imperios, in numele partidului, chiar de la organele de Militie si Securitate.

Furcile caudine ale comisiei de cadre: fisa de evaluare
In baza tuturor acestor date, se instituia o comisie de evaluare care intocmea un raport, un fel de CV oficial, care era inaintat organului de partid: in cazul Scanteii, era inaintat CC al PCR. La dosarul de cadre existau mai multe fise de evaluare: cel putin cate una in fiecare an.

Notele informative, secrete asumate
La dosarele cu probleme, unde existau rude popi, fosti legionari sau fosti membri ai partidelor istorice ori la persoanele care au avut rude plecate ilegal in strainatate (defectari), rude cu condamnari sau alte probleme judiciare, exista si note informative, obligatoriu semnate - partidul nu primea anonime - atasate la dosarul de cadre.

Alte documente: note, informari, angajamente
Alte tipuri de documente care nu apar in dosarele personale, dar au fost arhivate in dosarele-problema, mai ales in dosare de tipul "plecari in strainatate", "relatii despre persoane din strainatate" sau "instructiuni referitoare la secretul de stat si relatiile cu strainii". Din aceasta categorie fac parte documente in general scrise de mana si intitulate simplu: nota, informare, angajament. Fie ca sunt date de persoana in cauza, care a trebuit sa explice anumite intamplari sau sa dea raportul dupa intoarcerile din strainatate ori dupa intalnirea, in tara, cu diverse persoane straine, fie erau date de persoane care doreau, dintr-o motivatie patriotica si/sau de partid sa reclame titularul de dosar, notele, informarile si alte tipuri de documente de acest gen erau semnate in clar. Erau asumate, cu nume si prenume, fapt care le deosebeste categoric de turnatoriile date "pe surse", cu "nume legendate", asa cum exista si se practica la tot pasul in dosarele Securitatii.

DOSARUL "SORESCU". Autorul "Varului SHAKESPEARE", turnat de prieteni si de rude la Cadre!
Dosarul de cadre al marelui scriitor si dramaturg Marin Sorescu este, din punct de vedere al "politicii de cadre", un dosar exemplar. Contine o fisa de evidenta generoasa in intrebari incomode, circa 20 de referinte care se intrec in delatiuni la adresa rudelor scriitorului, doua randuri de referate de constatare a afirmatiilor din referinte, note informative cu date strict secrete de la Securitate, alte numeroase referate de constatare pentru fratii si cumnatii poetului, un referat din partea Universitatii Iasi (unde a studiat poetul), respins de serviciul cadre al Combinatului Scanteia, pe motiv ca nu a fost cerut, caz mai rar in "bucataria" perfectionista a Serviciului Cadre. Unul dintre cele mai interesante documente ale dosarului "Sorescu" este planul de verificare a referintelor, intocmit, cu stiloul si creionul (rosu), pe contracopertele unei reviste de propaganda, de chiar cadristul de caz, C. Ionascu. Fisa de cadre a lui Marin Sorescu este una tip anii '60, cu 24 de pagini si 24 de rubrici, poarta titulatura "fisa de evidenta" si are numarul de ordine 493.

---

Despre autor: