Politica ne omoara!Ce bine e la Bucuresti...!

Da, asa a exclamat baiatul meu cel mic, de numai noua anisori, dupa vreo zece zile petrecute la Jibou, "orasul" copilariei si adolescentei mele, si alte 12 la Berna, cu opriri de cate doua zile la Budapesta, respectiv Viena.
De ce, Stefane? il intreb eu. Asa am auzit eu ca se spune, tata, ca nicaieri nu este mai bine ca acasa. Si eu am ajuns acasa. Pentru el acasa e la Bucuresti, pentru ca aici era asteptat de mama, de frati, de bunica. Si nu-l intereseaza inca, nici ca in Bucuresti cad oamenii in gropi si isi rup maini, picioare s.a. Nici ca dl Videanu nu mai pridideste cu explicatii: pentru ce o fi asfaltand bulevardele unde exista doar fisuri care nu se vad cu ochiul liber si nu in primul rand pe cele care au fisuri de se vad si de pe Luna, ca Podul Grant pare a fi mai degraba pregatit pentru o pista de incercare a autoturismelor de teren, atat este de valurit dupa refacerea covorului asfaltic. Cum de se face ca, pana la urma, se pare ca Parcul Bordei va deveni un cartier de locuinte de lux? Dl primar general mai trebuie sa infiinteze si o comisie speciala pentru a afla daca in institutia pe care o conduce circula, intr-adevar, persoane cu sarsanalele pline cu bani destinati mituirii, asa cum declara un consilier municipal PC!
Pentru mine, desi, din pacate, nu mai am parinti care sa ma astepte, pentru mine acasa ramane pentru totdeauna (cat va dura oare acest totdeauna?) Jibou, un mic orasel salajean. Eu am, insa, ochii deschisi si vad, cu tristete dar si cu ciuda celui care nu poate face nimic pentru a schimba lucrurile, vad cum potentialul economic al localitatii scade, de la an la an, potentialul sau turistic imens se scurge in continuare pe apa Sambetei, iar oamenii sunt tot mai saraci. Paradoxal, piata din Jibou este mai scumpa decat la Zalau (capitala judetului), ca sa nu vorbim de Bucuresti. Doar nu suntem la New York, nici in Dubai, nu suntem nici intr-o uriasa intindere de beton, zgarie nori s.a., nici inconjurati de desert. Localitatea e scaldata de apele Somesului si ale Agrijului, are suprafete mari de pamant arabil suficient de manos, dar si zone colinare pline candva de vita-de-vie, livezi de piersici, pruni, caisi sau mere. Cu toate acestea, stiuletele de porumb de fiert este de doua ori mai scump decat in Piata Gorjului, fructele (nu ma refer la banane, kiwi sau portocale) au preturi prohibitive pentru omul de rand. Iar covarsitoarea majoritate sunt oameni de rand! Preturile caselor au luat-o razna. Nu stiu daca ele se si vand, dar pentru o casa cu doua-trei camere, fara gradina, cu o curte in care abia de poti gara o masina, se cer de la trei miliarde de lei in sus, pentru una mai acatarii, se cer si sase miliarde si tot mai trebuie investiti in ea vreo doua-trei. A innebunit lumea, spun unii. Majoritatea asteapta ca dupa 1 ianuarie 2007, de pe dealuri sa curga miere, iar in vale, lapte.
In sfarsit, pe 14 august o luam cu autoturismul spre Episcopia Bihorului. Ma credeti sau nu, pana la granita am avut timp sa-i injur de toti sfintii pe absolut toti ministrii transporturilor, incepand cu regimurile Gheorghiu-Dej si Ceausescu si continuand cu cele de pe vremea lui Iliescu, Constantinescu si Basescu. Nu cred ca exista drumuri mai proaste decat in Transilvania. Trebuie sa ai stomac de politician aflat la putere pentru a rezista cam 175 de km de drum ca dupa bombardament si, pe deasupra, nesemnalizat. Am senzatia ca pentru noi trebuie sa se creeze o zona speciala a Uniunii Europene, pe care sa se scrie: "Asa aratau lucrurile in urma cu 50-100 de ani!".
Nu stiu cum se face, dar cum treci frontiera, parca s-a trasat cu sublerul. Drumurile sunt civilizate, netede sau in curs de reasfaltare, semnalizate impecabil si, ciudat, nu mai vezi nici urma din campul de recipienti si pungi de plastic, de diverse ambalaje risipite peste tot, imagine care ne-a urmarit cu incapatanare pana la Bors. Ce Austria? Ce Germania? Noi avem deja o considerabila ramanere in urma in raport cu Ungaria, Cehia, sau Polonia. Ne separa, cred, cativa ani buni de munca indarjita si inteligenta. Apoi vine grupul tarilor precum Grecia, Portugalia, Spania. Pentru a recupera distanta care ne desparte de acestea, nu cred ca ne vor ajunge 20-25 de ani. Si zic sa ne oprim cu visul aici. Mai departe sa se gandeasca, eventual, cei care au azi pana-n zece ani. Si asta daca vom reusi sa avem o adevarata elita, mai ales o elita politica.
Citesc in limba maghiara la fel de bine ca in limba romana. Viata politica din Ungaria nu este o necunoscuta pentru mine. Am urmarit pas cu pas, si batalia politica dintre stanga si dreapta, prilejuita de nu demult incheiatele alegeri parlamentare. A fost o lupta fara menajamente, dar care nu a semanat deloc cu ceea ce se intampla pe scena politica romaneasca in timp de pace (pace care daca va mai dura mult, sub aceasta forma, nu va lasa piatra peste piatra).
Or, daca rasfoiesti presa ultimelor zile de la Bucuresti (de-acasa, nu-i asa?), ce-ti este dat sa citesti? Sa spicuim cateva teme si "probleme". Sa incepem cu Puterea. O coalitie de guvernare ca asta nu gasesti in toata istoria moderna a statelor lumii. Un lider liberal de marca il ataca pe presedintele tarii (care a fost si candidatul PNL!) de "teatru ieftin si penibil", de poker politic in care "trage cacealmale intregii societati romanesti"; un altul spune despre PD ca nu reprezinta nimic fara Traian Basescu; ministrul Apararii (liberal) face niste declaratii absolut mirobolante despre participarea Romaniei in teatrele militare de operatiuni; dupa mintea ardeleanului nostru "n-ar trebui sa ascultam nici ce zice UE, nici ce zice Unchiul Sam..." - i-auzi Frantz!, unde se ascundea marele nostru strateg militar care gandeste in limba NATO, pe care, spre jena noastra, nu o cunoaste! Replicile liderilor PD la adresa PNL, desi oarecum mai ponderate si, as zice, mai abile, nu lipsesc nici ele. Presedintele Basescu si premierul Tariceanu s-ar inghiti si intr-o lingura de apa. Si-o trag reciproc - sa ma exprim si eu in noul registru lingvistico-diplomatic al lui Mircea Geoana - cu orice prilej si cu maxima satisfactie.
PC-PUR, al dlui Voiculescu, partid care a trecut in mod ilegal frontiera parlamentara, ascuns sub coviltirul carutei PSD, propune, nici mai mult nici mai putin decat izolarea PD pe scena politica. Mai nou, contactele PC cu PRM sunt tot mai intense. E adevarat ca PRM a ramas singura locomotiva cu suficienta forta de tractiune, dispusa (la PSD, PD sau PNL - nu mai sunt sperante) sa ofere cateva locuri, pentru ca PC sa fie din nou "partid parlamentar".
Opozitia? Ce sa mai zici de ea? Dancu Vasile a devenit maimutoi (ca si Gheorghe Pogea pentru Vanghelie Marian). Dan I. Popescu se plange la politie (de prin America!) de colegii sai din PSD Bucuresti ca i-au spart biroul. DIP si Sorin Oprescu se acuza de minciuna si sperjur. Grupul de la Bucuresti s-ar dispensa cu bucurie de grupul de la Cluj si invers. Oprisan se jura lui Mitrea ca n-a fost informator si cireasa de pe tortul miresei: Mircea Geoana s-a intors din vacanta petrecuta in SUA cu un nou limbaj in care sustine ca Alianta PNL-PD este formata dintr-o "gasca de turnatori jegosi si de hoti".
In sfarsit, liderul PRM anunta cu hotarare si manie ca a declansat initierea procedurilor parlamentare de suspendare din functie a presedintelui Traian Basescu. Mai mult, ca a avut discutii cu reprezentanti ai tuturor partidelor politice, mai putin UDMR, in aceasta directie.
Mai ramane doar de clarificat cine a avut primordialitate in declansarea "dosariadei" fostilor colaboratori ai Securitatii si in condamnarea comunismului: Traian Basescu si PD sau Calin Popescu Tariceanu si PNL. Si atunci toate problemele romanilor vor fi fost rezolvate. Bravos natiune! Tot mai bine e acasa, vorba feciorului meu cel mic!

---

Despre autor: