Mostenirea Enescu in razboiul comunicatelor

ZIUA a prezentat in mai multe investigatii de presa situatia in care se afla Mostenirea Enescu. Proprietarul Palatului Cantacuzino, Muzeul National "George Enescu" din Bucuresti, detine doar 10% din acest patrimoniu, in timp ce chiriasul, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR), se foloseste de 90% din spatiul Palatului. Pentru ca s-a impotrivit acestei nedreptati, Ilinca Dumitrescu, directorul Muzeului Enescu, a intrat pe lista neagra a ministrului Adrian Iorgulescu, fostul presedinte al UCMR. Ministerul Culturii si Cultelor ne-a trimis un drept la replica pe care il publicam integral alaturi de opinia Ilincai Dumitrescu. Inainte de a face acuze voalate despre deontologia jurnalistica, cei de la Ministerul Culturii ar trebui sa se gandeasca la propria lor deontologie si sa judece felul in care secretarul de stat Virgil Nitulescu a raspuns solicitarilor noastre scrise in acest caz si, de asemenea, sa gaseasca pe cineva care sa formuleze un punct de vedere cerut de mai bine de o luna de zile pentru o ancheta despre Sibiu-2007. Pana atunci, Mostenirea Enescu, principala tinta a demersului jurnalistic facut de ZIUA, ramane din pacate doar la faza de razboi al comunicatelor... Titlurile si intertitlurile celor doua documente publicate apartin redactiei. (D.M. CIPARIU)
Muzeul National "George Enescu", intre chestiuni obiective si intrebari subiective
Ministerul Culturii si Cultelor se gaseste in situatia de a raspunde unor afirmatii lansate in cotidianul Ziua, iar aceasta nu doar in virtutea dreptului la replica, ci si pentru a aduce la cunostinta publicului informatiile necesare unei perspective exhaustive asupra chestiunii catre care respectiva publicatie trimite. Ne vom referi in cele ce urmeaza la articolul "Santaj pentru mostenirea Enescu", aparut in numarul din 24 august 2006, cotidianul Ziua, semnat de domnul Dan Mircea Cipariu.
in primul rand, trimitand catre atitudinea publica a doamnei Ilinca Dumitrescu, director al Muzeului National "George Enescu", consideram chestionabil modul in care aceasta incearca sa eludeze prevederile legii si realizarea unor proceduri administrative, folosind, in acest scop, numele si memoria compozitorului George Enescu. Prezenta publica a domniei sale este dedicata eforturilor semnalarii unei chestiuni care, dincolo de a fi abordata ca scop in sine, indeplineste functia unei parghii mediatice. In acest sens, trebuie spus ca, fara a fi vorba despre un gest discretionar si subiectiv, controlul administrativ, desfasurat in cadrul Muzeului National "George Enescu", a fost dispus ca urmare a revenirii in subordinea MCC a acestei institutii, aflate anterior sub autoritatea Consiliului General al Capitalei (prin Ordonanta Guvernului nr. 17/2006), tocmai pentru a fi respectate prevederile actului de donatie avand ca obiect Palatul Cantacuzino. Acest control a avut in vedere evaluarea actualei situatii a institutiei, precum si stabilirea unui plan de masuri prin a caror aplicare sa se determine o imbunatatire a activitatii muzeului, avand ca obiect intreaga activitate a muzeului, sub toate aspectele sale (stiintific si de specialitate, administrativ si financiar). In acest sens, presupusa "teroare" instituita de inspectorul Mihai Gorgoi si de expertul Raluca Capota, nu poate fi declarata - daca poate fi - decat sub anonimat, iar aceasta din motivul absentei unei referinte obiective.
Nereguli si patru memorii semnate de angajatii muzeului
Ca urmare a controlului administrativ, au fost constatate mai multe nereguli (pe care nici cu o absoluta toleranta nu le putem califica drept "mai nimic"): (1) atribuirea contractelor de lucrari si servicii s-a facut prin aplicarea incorecta a prevederilor legale fara respectarea procedurilor de achizitie; (2) contractele pentru lucrari de reparatii si intretinere a monumentului istoric nu au fost atribuite unor firme autorizate pentru executare de lucrari la monumentele istorice (fapt care a generat consecinte negative pentru integritatea imobilului si a componentelor acestuia); (3) functionarea defectuoasa, nestatutara a consiliului de administratie si a celui stiintific, care are ca urmari o totala lipsa de transparenta decizionala fata de utilizarea resurselor patrimoniale ale muzeului, o strategie arbitrara de cercetare si valorificare a patrimoniului cultural detinut si o scadere constanta a numarului de vizitatori ai muzeului, incepand cu anul 2003, si mentinuta inclusiv in anul 2005, anul George Enescu. In al doilea rand, dar complementar celor spuse pana acum, dorim sa facem cunoscut faptul ca exista (si pot constitui probe!) patru memorii semnate de angajatii muzeului si adresate Ministerului Culturii si Cultelor, prin care se semnaleaza mai multe aspecte negative ale activitatii doamnei director Ilinca Dumitrescu. Aceste memorii, transmise catre MCC imediat dupa trecerea muzeului in subordinea acestuia, unul dintre ele transmis inaintea demararii controlului administrativ, prezinta situatii absolut nedemne de statutul de director al unei institutii de cultura de rang national. Este trist si extrem de ingrijorator faptul ca putem cita din aceste memorii lucruri precum presiuni si injurii aduse angajatilor, utilizarea resurselor logistice ale muzeului in interes personal (un exemplu este acela al lectiilor particulare de pian sustinute de doamna Ilinca Dumitrescu la sediul muzeului), favorizarea, inclusiv prin incalcarea prevederilor legale, a unor angajati ai institutiei, in virtutea unor relatii personale pe care doamna director le are cu acestia.
In al treilea rand, atragem atentia asupra faptului ca doamna Ilinca Dumitrescu nu a semnalat problemele de spatiu ale muzeului pe care il administreaza, invocatele "conflicte" cu UCMR si nici presupusele "ilegalitati" privitoare la donatia Enescu inaintea demararii procedurii legale (care este prevazuta de legislatia in vigoare) de evaluare a activitatii sale de conducator al unei institutii publice de cultura.
Contrar celor afirmate in articolul la care ne referim, in proiectul de management prezentat de doamna Ilinca Dumitrescu nu sunt incluse propuneri cu privire la necesitatile de suplimentare a spatiului expozitional al muzeului si nici propuneri de reorganizare a expozitiei permanente a acestuia (cuprinzand, totusi, intentia incheierii unui parteneriat cu UCMR). Mai mult chiar, "ideile excelente" ale doamnei director nu includ un ghid al colectiilor, un pliant de prezentare, colaborari cu alte institutii muzeale, programe educative, de promovare si protejare a patrimoniului muzeal, plan de cercetare muzeala.
In aceste conditii, ar fi o imensa nedreptate, fata de mostenirea enesciana, ca MCC sa accepte perpetuarea situatiei actuale a Muzeului National "George Enescu".
Atitudinea lui Adrian Iorgulescu
In al patrulea rand, departe de a "apara interesele UCMR", atitudinea Ministrului Adrian Iorgulescu este cea de a nu ocoli o problema evidenta. In acest sens, din perspectiva statutului de fost presedinte al UCMR, si nu pentru a deservi presupuse interese de breasla, actualul ministru al Culturii si Cultelor isi foloseste buna cunoastere a domeniului in vederea unui necesar gest corector. Nu in ultimul rand, trebuie spus ca doamna Ilinca Dumitrescu se sustrage procedurilor administrative legale, aplicate, fara exceptie, si in aceleasi conditii, tuturor conducatorilor institutiilor de cultura din subordinea MCC. in tot acest timp domnia sa se afla in concediu medical, declarandu-se in imposibilitatea de a se prezenta in vederea sustinerii probelor de evaluare. Prezenta domniei sale la una dintre conferintele de presa organizate la sediul MCC in acest interval de incapacitate temporara de munca (la care s-ar putea adauga numeroasele aparitii publice ale domniei sale, inclusiv in postura de solist instrumentist) depaseste limitele sfidarii autoritatii publice.
Presa este, in folosul si sprijinul tuturor cetatenilor, a patra putere in stat. Doamna Ilinca Dumitrescu intelege pe deplin semnificatia acestei afirmatii. Cu toate acestea, ii amintim domniei sale faptul ca, in calitate de conducator al unei institutii publice, va trebui, mai devreme sau mai tarziu, sa se supuna rigorilor instituite de statul de drept, prin autoritatea judecatoreasca si cea administrativa. In acest context, trimitand catre deontologia domeniului profesional caruia domnul Dan Mircea Cipariu ii apartine, mentionam faptul ca domnia sa nu i-a consultat, in mod obiectiv, din perspectiva principiului impartialitatii, pe reprezentantii MCC. Refuzand tonul subiectiv si intonatia vehementa a doamnei Dumitrescu, MCC isi va desfasura activitatea in conformitate stricta cu atributiile ce ii revin, in limitele obiectivitatii institutionale si ale transparentei decizionale.
Biroul presa al MCC
Ilinca Dumitrescu raspunde acuzatiilor MCC
Am luat cunostinta de Replica M.C.C. adresata cotidianului "ZIUA" si, la randu-mi, ma vad nevoita - a cata oara? - sa raspund. De patru luni de zile, trebuie sa tin piept, in permanenta, unui atac vehement al M.C.C., in frunte cu ministrul Adrian Iorgulescu, impotriva institutiei pe care o conduc - Muzeul National "George Enescu" (M.N.G.E.) - si a mea personal. Un atac necinstit. O lupta privata dusa de ministrul Iorgulescu pentru interesele financiare proprii si ale unui grup restrans din Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (U.C.M.R.). Pentru aceste scopuri, domnia sa implica un intreg minister si o intreaga uniune de creatie. Cu oameni care nu au nimic de-a face cu ignobilele demersuri, care nu inteleg ce se intampla si care nu ar dori, in nici un caz, sa fie manjiti. Regret ca in M.C.C. s-a instaurat, o data cu venirea "justitiarului" Adrian Iorgulescu, o atmosfera sumbra, de teroare. Cunosc ce se intampla acolo. Este trist. Sunt improscati cu venin, jigniti mitocaneste oameni de noblete spirituala, intelectuali de marca. Sunt inlaturati cu brutalitate de la conducerea unor mari institutii de cultura specialisti de elita. Sistemul de atac este pretutindeni acelasi, dupa cunoscute tehnici de dezinformare, manipulare: sa se discrediteze tot ceea ce merge bine in institutie, sa se raspandeasca discordia intre salariati, sa se estompeze succesele, sa se submineze reputatia directorului prin minimalizarea tuturor actiunilor sale, sa se amestece adevarul cu minciuna, sa se nege o seama de evenimente evidente, sa se "calomnieze, calomnieze, ca pana la urma tot ramane ceva". intotdeauna este trimis un comando special, format cam din aceiasi mercenari, caliti in lupte grele (din pacate, printre ei mai "scapa" si cativa oameni de buna-credinta). Inspectorul Gorgoi este un reprezentant de elita, un guru, ascultat cu veneratie de tinerii gura - casca din Minister. Dupa venirea acestui comando (de altfel recompensat cu salarii grase, plecari in strainatate etc.), in institutii ramane totul parjolit, dezorganizat, dezbinat, dezolant, ca dupa un stol de lacuste. Lumea insa a inceput sa se dezmeticeasca. Similitudinile sunt prea batatoare la ochi. Aproape ca nu e zi ca ministrul Iorgulescu sa nu atace vreo institutie, vreo personalitate artistica, vreun reputat ziarist, vreun coleg de partid liberal. Reprezinta doar "comisia de etica". Ultimele victime sunt Biserica Ortodoxa (!!) si poetul senator Adrian Paunescu.
Neadevaruri flagrante, dezinformari
Dar sa revenim la cateva lucruri mai precise. De la bun inceput, subliniez ca este un obicei al actualei conduceri a M.C.C. sa emita, in scris sau verbal, neadevaruri flagrante, dezinformari. Lucru grav si de neacceptat pentru un for important al Statului. Imi permit (si sunt obligata s-o fac) a analiza, pe rand, aspectele discutate:
Conflictul dintre M.N.G.E. si M.C.C. este real si adanc si trebuie cercetat prin prisma conflictului dintre M.N.G.E. si U.C.M.R. El s-a acutizat brusc, in momentul in care, la cererea expresa a ministrului Iorgulescu (in pofida punctelor de vedere negative formulate de unii politicieni), muzeul a revenit de la 1 aprilie a.c. sub tutela M.C.C., dupa ce fusese descentralizat timp de 4 ani si patronat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Primaria Municipiului Bucuresti. Dupa cum se stie, actualul ministru al Culturii a condus U.C.M.R. intre anii 1990 - 2005 (ca vicepresedinte, intre anii 1990 - 1992, si presedinte, intre anii 1992 - 2005), in 2005 preluand conducerea M.C.C. Conflictul dintre M.N.G.E. si U.C.M.R. nu "a aparut din senin", iar articolele si interviurile tiparite in presa nu sunt "fanteziste". Lumea muzicala, si nu numai, e la curent de mult cu lupta surda pentru supravietuire dusa de Muzeul Enescu. Din proprietarul intregului Palat Cantacuzino, plus doua cladiri adiacente, plus parcul aferent, Muzeul a ajuns sa fie adapostit, cu - chiu cu - vai, in cateva camere, iar de cate ori are nevoie sa organizeze evenimente importante in sala centrala de concerte (Aula), trebuie sa duca adevarate lupte cu conducerea U.C.M.R. pentru aprobarea lor. Este incredibil si injust. (Detinem o corespondenta abundenta pe aceasta tema, de multe ori cu aspecte grotesti).
Sintetizand, nu vad de ce M.N.G.E. nu si-ar cere drepturile care i se cuvin. Mai ales ca enormitatea vine acum: U.C.M.R., sub conducerea compozitorului Adrian Iorgulescu, a subinchiriat o mare parte din spatiu in Palat (etaj 1, etaj 2, subsol) unor firme particulare, cat si una din cladirile adiacente unui restaurant. In subsolul Palatului se amenajeaza un bar. Ce se mai poate comenta in plus aici?! Poate doar incorectidudine si mai fatisa: M.C.C., sub conducerea actualului ministru, in loc sa se implice intru apararea drepturilor M.N.G.E., ale Statului deci, asupra unui monument istoric (Palatul Cantacuzino) de exceptionala valoare, in loc sa transeze foarte simplu o problema extrem de clara (actul de donatie si dreptul de proprietate al M.N.G.E. asupra Palatului Cantacuzino, deci dreptul de proprietate indubitabil al Statului Roman asupra cladirii), aduce argumente incalcite, incorecte, pentru a crea o perdea de fum dupa care sa se ascunda. M.C.C. - in actuala conjunctura - apara interesele U.C.M.R. Aici se afla conflictul dintre M.N.G.E. si forul sau tutelar.
Inspectorul Gorgoi scrie in 2001 despre problemele de spatiu ale muzeului
Dintre toate enormitatile pe care le insira Biroul de Presa al domnului Iorgulescu, una din cele mai tari consemneaza ca "nu as fi semnalat problemele de spatiu ale Muzeului". Extrag insa un fragment dintr-un Raport (iulie 2001) inaintat de inspectorul Gorgoi (vechea noastra cunostinta) ministrului de atunci al Culturii, dl. Razvan Theodorescu: "(...) in legatura cu aceasta inchiriere, s-au inregistrat de-a lungul anilor o multime de abuzuri, care au culminat zilele trecute cu atitudini brutale din partea angajatilor U.C.M.R. fata de conducerea si angajatii muzeului si chiar fata de reprezentanti ai Guvernului Romaniei, provocand situatii jenante si incalificabile." (...) "In acelasi sediu, periodic se organizeaza unele intruniri politice, care daca coincid cu activitatile muzeului, provoaca situatii deosebit de tensionate."(...) "Nu cunoastem ce se intampla cu sumele importante de bani obtinute de catre U.C.M.R. din subinchirieri, sume care nu apar in nici un act, in timp ce aceeasi Uniune solicita subventii bugetare de la M.C.C." (...) "Nu s-au efectuat toate reparatiile, asa cum prevede contractul din 1991." (...) "Propunem revizuirea sau chiar rezilierea conventiei incheiate de catre M.C.C. si U.C.M.R., pe baza incalcarilor repetate ale legilor in vigoare si a clauzelor acestora de catre Uniune." Fara comentarii.
Se incearca, prin toate mijloacele, sa se releve "nereguli in functionarea Muzeului", sub conducerea mea. Toata activitatea institutiei, mult laudata si cunoscuta de atata lume, din tara sau strainatate, se doreste a fi anihilata, terfelita. in luna mai a fost efectuat de catre M.C.C. un control dur, cu metode militienesti, de intimidare a angajatilor: inregistrari audio pe furis, obligativitatea scrierii unor delatiuni impotriva directorului. Nu s-a gasit nimic special, asa cum s-ar fi dorit. Din aceasta cauza, controalele au continuat fara intrerupere, doar-doar va apare vreun amanunt incriminator, vreo meschinarie. S-au invartit aceleasi putine hartii (fiindca muzeul nostru nu a avut niciodata bani, salariile au fost mici intotdeauna). In prezent, sunt amenintata ca "de-abia acum va veni urgia, odata cu un alt control, care va descoperi lucruri ingrozitoare"(?!).
Afirmatii calomnioase
si coincidente ciudate
Pana la urma, concluzia este ca ministrul si ministerul nu se pot hotara in privinta motivului eliminarii mele: concurs de management?... ori "organizare si functionare defectuoase"? Eliminarea, insa, trebuie realizata cu orice pret.
Pe cat posibil pe scurt, alte cateva precizari:
- In nici un caz, nu "eludez" prevederile legii si realizarea unor proceduri administrative. Aceasta este o afirmatie calomnioasa.
- O alta afirmatie incorecta: "nu s-au respectat procedurile de achizitie...". Procedurile s-au realizat si sumele au fost mici.
- Nu s-au efectuat de catre M.N.G.E. lucrari la monumentul istoric.
- In ceea ce priveste "functionarea defectuoasa a Consiliului de Administratie si a celui stiintific" si "totala lipsa de transparenta decizionala"... Oricine stie ca intr-o institutie ca a noastra, care are, practic, cativa angajati, Consiliile se fac aproape in fiecare zi. Nu exista un moment in care sa nu se discute impreuna. in ceea ce priveste intrunirile "stiintifice", cred ca la muzeul nostru s-au perindat toate marile personalitati muzicale romanesti, dar si multi importanti muzicieni straini (ca sa nu mai vorbim de Lord Yehudi Menuhin, care a avut numai cuvinte de lauda).
- Apropo de "strategia arbitrara de cercetare si valorificare a patrimoniului cultural detinut": cine a decis gradul de "arbitrar" aici? Inspectorul Gorgoi? Sau oare foarte tanara conservatoare Capota? Ce fel de repere culturale au, in principiu, domniile lor? inteleg oare ineditul si importanta, din punct de vedere muzical, al acestor actiuni, asa cum au fost relevate de atatia specialisti prestigiosi?
- Despre cele "patru memorii" (!): detinem - din pacate - copii ale acestora. Ne-am amarat din punct de vedere uman, fiindca sunt de fapt niste rusinoase delatiuni, ca la Securitate. Trei dintre ele sunt semnate de persoane care sunt rude intre ele si care au scris, probabil, sub aceeasi presiune. A patra este insa "marturia" unei muzeografe, angajata si la Uniunea Compozitorilor. Ciudate coincidente!
- in ceea ce priveste "injuriile" pe care le-as fi proferat, aceasta este o alta calomnie, ca multe afirmatii din prezenta Replica a Ministerului.
- Cat despre "lectiile particulare", ar fi fost bine sa mai fi avut timp si pentru asa ceva. in schimb, copiii salariatilor muzeului au putut sa studieze la pian cand au vrut. Nu mi s-a parut o impietate.
- Cu totala rea-vointa (sau superficialitate reprobabila), cel ce a redactat Replica M.C.C. releva sententios ca "ideile excelente ale doamnei Director nu includ un ghid al colectiilor, un pliant de prezentare" ... etc. Fara sa fac alte comentarii, mentionez doar din proiectul meu intentia editarii operelor lui Enescu, in parteneriat cu institutii din tara si strainatate (printre care si U.C.M.R.); editarea unui pliant al Muzeului si Casei Memoriale, in limbi straine (in colaborare cu I.C.R.); colaborari cu Casele Memoriale "George Enescu" din tara; continuarea parteneriatelor cu institutii culturale, muzeistice si muzicale de prestigiu din tara si strainatate; continuarea ciclului "Tinerii si Marea Muzica" (apropo de programe educative) etc. etc.
- O alta afirmatie calom-nioasa: "Doamna Ilinca Dumitrescu se sustrage procedurilor administrative legale". Eu voi fi cea care voi trage la raspundere M.C.C. si pe ministrul Iorgulescu personal pentru daune morale, materiale, artistice, de sanatate, pricinuite in toata aceasta perioada, prin sicanele continue pentru vini ireale, prin imensul stres suportat.
Dupa cum se vede, inca si inca o data, o falsificare a realitatii. Ca mai apoi, sa se concluzioneze pe un ton grav: "in aceste conditii, ar fi o imensa nedreptate, fata de mostenirea enesciana, ca M.C.C. sa accepte perpetuarea situtiei actuale a M.N.G.E."
La final, vreu sa mai spun ca domnul Dan Mircea Cipariu nu este singurul ziarist care a scris, cu obiectivitate, despre aceste probleme. In intreaga presa - de toate culorile politice - au aparut, sub semnaturi prestigioase, articole incisive, vitriolante.
Alte comentarii sunt de prisos. Toate cererile mele, de buna - credinta, intru respectarea transparentei, legalitatii, spiritului deschis, european, s-au lovit la Minister de un zid sumbru, cioplit din pietre rudimentare. Nu am alta cale decat de a impartasi cu alti - multi - semeni experienta mea si de a trage un grav semnal de alarma. (Ilinca DUMITRESCU)

---

Despre autor: