Tot incerc sa incropesc un text articulat despre "Jurnalul portughez" al lui Mircea Eliade. Cele trei volume aparute concomitent cu si despre Eliade au resuscitat vechi zone de interes. Neglijate ani in sir in favoarea altor teme si subiecte, asa cum
Tot incerc sa incropesc un text articulat despre "Jurnalul portughez" al lui Mircea Eliade. Cele trei volume aparute concomitent cu si despre Eliade au resuscitat vechi zone de interes. Neglijate ani in sir in favoarea altor teme si subiecte, asa cum au venit ele peste mine, fara prea mult discernamant sau intentia de a face o oarecare selectie. Esti la "Metropolitan "si "apuci"/"prinzi" o expozitie Gauguin, asa cum, daca ai schimba un an sau cinci din viata ta, ar putea sa fi fost cu totul altceva, Leger sau Sargent, sa zicem. Nu alegi nimc, ti se ofera. Sau ti se refuza.
Am tot haladuit prin cartierul unde a trait Eliade. Matasari, Mantuleasa, cu scoala primara daramata recent, Palade/Dacia, unde a locuit cu Nina lui pana la plecarea la Londra, Negustori, mahalaua armeneasca, pe unde flana si Alexandru Paleologu si Mateiu Caragiale, liceul Spiru Haret, am apucat si eu vechea cladire, poti reface traseele unor vieti prin detalii arhitectonice, varsta unor case sau copaci, ceva dincolo de detaliile actualitatii imediate. Parcurg cu mare placere un ghid masiv al Portugaliei, sa vad ce si cum este cu Sintra sau Coimbra, cu Porto si Fatima, locuri ce apar in drumurile lui Eliade, ca si topografia Lisabonei pe care o cunosc de cand m-am imprietenit cu Fernando Pessoa. Eliade ajunge la Lisabona la doar cativa ani de la moartea lui Pessoa. Nu apare nicaieri in jurnalul lui Eliade vreo informatie/ referinta legate de acel functionar obscur, care se duce la serviciu zi de zi, isi face treaba constiincios si tot atat de constiincios devine un altul in orele libere. "Jurnalul nelinistirii "al lui Bernardo Soares retine tribulatiile unui "ajutor de contabil", si nu ale lui Pessoa insusi. Sunt mai multi Pessoa in textele emise de cel ce se multiplica prin nenumaratele lui heteronime. Dar cu Eliade ce se intampla? Putem lua de bun tot ce noteaza el? Sau Holban? sau Comarnescu? Sau Sebastian? Sau Horasangian? Isi poate inchipui x sau y ce notam fiecare dintre noi despre ei sau despre noi, pe foi volante sau caiete de o infinita diversitate? Ce e adevarat sau cat din toate astea? Citesc in aceste zile, amestecand lecturile, note memorialistice ale lui Soljenitin. "Ca bobul intre pietrele de moara" si "Vitelul si stejarul". Alt tip de personalitate, lumea este cu totul alta prin prisma insemnarilor "marelui rus". Cum sa apara universul unitar daca pui alaturi pe Eliade, Pessoa si Soljenitin, unul langa celalalt? Fiecare parca vine de pe o alta planeta.
La Lisabona, Eliade traieste doar cativa ani. Vine si pleaca. Pessoa vine si moare, acolo, la 47 de ani. O descopeream pe Cesaria Evora la Berlin, in 1993. In Romania era o necunoscuta. Am facut doua emisiuni despre ea, cu Razvan Exarhu, la "ProFM". Ce vremuri, nopti cu jazz, stiri si buna dispozitie a tinerilor din studio! O sa vina Evora, la toamna, in Bucuresti, in concert la Sala Palatului. Straniu, sa cunosti un oras, sau o tara ca Portugalia, doar din citite. Ca pe niste oameni cu care comunici fara sa-i intalnesti niciodata. Nu stiu daca voi ajunge vreodata la Lisabona, putin probabil, dar sa ma plimb pe Dacia-Toamnei-Silvestru, intr-un perimetru bucurestean extrem de apropiat imi este la indemana. Sentimentul ca-l poti intalni pe "adolescentul miop" sau pe acel domn, mic-burghez, si ca infatisare si maniere, cu palarie, costum si papion, asa cum il stim din poze pe Pessoa. Ca si prezenta eleganta a unui realmente domn, fascinantul Radu Albala - oare mai stie cineva de distinsul Radu Albala, am fost chiar vecini langa Cinema "Miorita", unde locuia pana mai ieri si H.-R.P. Atatea fantasme ce vin din carti si-ti populeaza actualitatea servita de strada si televiziuni. Ce mai ramane din acest vartej neintrerupt? Imagini disparate, franturi nesemnificative, plasa de paianjen a memoriei. Mircea Eliade megaloman - il catalogheaza cineva care-l apreciaza cu rezerve - la Lisabona, Mircea Eliade - autor de nisa, il apreciaza altul care nu-l apreciaza - la Bucuresti, Eliade la Paris sau Chicago, un om care a facut cariera, dar cineva in launtrul lui a fost nelinistit tot timpul, timpul, da, e tot ce ramane sigur, decent, pana la propria lui disparitie. De actualitate ar ramane "dosarele", ziarele, televiziunile si viziunile, care fac si desfac bani si cariere si Pessoa la Bucuresti, care ar fi baut o cafea cu Mircea Eliade undeva pe Eminescu, langa biserica Precupetii Vechi, langa casa unde a stat Cella Delavrancea, iar azi este un pitoresc restaurant chinezesc. Pe celalalt colt a aparut un "bistro". Birt, cumva? Poate.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.