E unul care toarna mai dulce decat mine?

Manipularea continua. Pe toate fronturile. Suntem manipulati de cei care dau drumul la dosare dupa un orar bine stabilit si cu o agenda pe care doar cei cu lentile tip sticla de sifon nu le vad. Un samsar de adevar este chiar dl Traian Basescu. Considerat de unii, pana prin primavara, un pericol de tip Hugo Chavez pentru firava democratie romaneasca a fost reconditionat (brusc si eficient) de aceiasi intr-un om bantuit de vocatia democratiei.
Acum cativa ani, afirma ca dosarul sau ar trebui carat cu cateva camioane. Azi, sustine ca nu are nici un dosar. Ba, cere celui ce va gasi un asemenea dosar sa i-l dea cu grabire pentru ca el, seful statului, sa il faca public dintr-o sorbire. Intrebarea este prin ce firma de PR? Cumva Baftoiu & Saftoiu, Inc.? Discutia este inutila, fiindca daca cineva crede ca pe vremea lui Nicolae Ceausescu si a generalului Nicolae Plesita exista vreo diferenta intre "indatoririle patriotice" ale unui director la Crescent si seful reprezentantei NAVROM la Anvers, atunci acel cineva este roman, caci belgienii si cipriotii sunt doar personaje fictive. Problema ramane ce si de ce definim prin politie politica.
Dl Basescu anunta, cu tot aplombul pachetului de suflatori ce-i sta la dispozitie, alamuri numai una si una, ca va merge pana la capat. Ce nu se intelege este pana la capatul cui? Pana la capatul tramvaiului 27? Pana la capatul liniei de metrou? Pana la capatul susanelei ce leaga Doi Cocosi de Golden Blitz? Pana la capatul "solutiei imorale", Dan Icsulescu?
Nu e nevoie ca dl Basescu sa mearga pana la capat. Tot ce era nevoie ar fi fost sa o inceapa de la cap. Fie si in ordine alfabetica, domnia sa se afla foarte aproape de capul-capului. Numai ca domnul Basescu stie ca vorba despre imputirea pestelui s-a impamantenit in varianta incompleta. Ea nu spune doar ca "Pestele de la cap se-mpute", ci precizeaza ca "se rupe de la mijloc si se mananca de la coada". Or, pestele imputit al Securitatii e ciugulit, deocamdata, doar de la coada.
Ne manipulam si de unii singuri. Orbecaim in nestire dupa ce nu exista - angajamentul cu Securitatea semnat de Corneliu Vadim Tudor. Asemenea angajamente Securitatea nu le cerea "alor lor", ci "alorlalti"? Ce nevoie era de un angajament scris dat de Eugen Barbu ori Corneliu Vadim Tudor, nascuti voluntari? Au avut si dosare de urmariti? Evident, dar nu erau urmariti din aceleasi motive ca victimele lor. Erau urmariti spre a se vedea daca isi tin ori nu promisiunea facuta de buna voie.
Este irelevant daca raportul generalului Bordea despre Vadim e autentic ori nu, daca spune adevarul ori nu. Ce este relevant se poate gasi in colectia sinistrei publicatii Saptamana. Se mai gaseste in fonoteca Radiodifuziunii. Politia politica facuta de Eugen Barbu, Vadim Tudor si ciracii lor era de domeniu public. In paralel cu hartuirea lor de catre "organele abilitate", victimele erau acuzate public, puse la zid in vazul lumii si batjocorite sub privirile ingrozite ale familiilor lor. De ce ar fi proba oferita de domeniul public mai putin importanta decat cea produsa de arhive secrete?
Colectiile altor publicatii, precum Scanteia, Suplimentul cultural si artistic al Scanteii tineretului ori Luceafarul, mustesc si ele de politie politica. De ce e nevoie de gasirea unor angajamente scrise? Ce ar putea dovedi ele in plus decat e deja probat public? Cine altcineva decat Securitatea putea pune la dispozitia unor Eugen Barbu si Corneliu Vadim Tudor pagini din jurnalul privat al lui Ion Caraion, fragmente de corespondenta si transcrierea unor conversatii telefonice particulare? De ce este mai odios sa torni cu angajament decat fara angajament?
Obsesia angajamentului lui Vadim Tudor lucreaza in favoarea turnatorului si arunca un demers extrem de important pe piste infundate. Vadim Tudor nu are, probabil, nici angajament, nici diploma de turnator. Are doar vocatie si palmares public de turnator. La vedere si demonstrabile, fara ajutorul arhivelor secrete. Vadim Tudor nu are nici pensie de turnator. Daca ar avea-o, de vina ar fi Securitatea. Ce are este sinecura de turnator. Si pentru asta nu Securitatea este de vina. Noi toti suntem de vina.
In conclavurile acestor puslamale, pana si Alecsandri era "prelucrat". "E unul care toarna mai dulce decat mine?", intreba sigur de el Eugen Barbu. "Eu!", raspundea tantos Vadim Tudor. "Cu-atat mai bine tarii, si lui cu-atat mai bine!", raspundea mandru de progenitura-i morala "Patronul".
Vezi bine, tarii ii e bine. Al dracului de bine!

---

Despre autor: