Cu mainile curate

Daca dragoste nu e, nimic nu e!
Liberalul Mircea Cosea are dosar la SIE. SIE l-a trimis la CNSAS. Ce este intre copertele acestuia, aflati chiar din gura lui. Mircea Cosea explica totul, de la A la Z. El spune ca prima incercare de racolare a DIE a fost facuta asupra lui in anii '74-'75. Totul a fost legat de postul de la Geneva. Atunci i s-au cerut de catre DIE datele personale si ale membrilor familiei. Cosea a ezitat sa raspunda ofertei, pentru ca banii de la Geneva trimisi la Bancorex dupa cutremurul din '77 pentru o scoala au disparut

Iubeste-ma, de vrei, asa cum sunt...
Al doilea motiv pentru care Cosea spune ca a refuzat angajamentul e legat de misiunea care i se ceruse, de a-si turna un prieten. E vorba de diplomatul Serban Modoran. In urma refuzului, Cosea a fost ademenit sa vina in Romånia. A fost preluat de pe Otopeni, tinut 28 de zile intr-o casa conspirativa si pus sa dea declaratii despre tot ce-a facut la Geneva. Sotia a fost mintita de securisti ca e in misiune ONU in Bulgaria. I s-a pus piciorul in gips. Cosea nu a spu s niciodata, nimanui, povestea, de teama repercusiunilor asupra familiei

Liberalul Mircea Cosea a fost in perioada 1993-1996 ministru de stat si presedinte al Consiliului pentru Reforma. Actualmente este doar parlamentar al PNL. De asemenea, intre anii 1993 si 1997, Cosea a fost presedinte al Comisiei consilierilor economici guvernamentali ai Comisiei ONU pentru Europa (Geneva). Printre dosarele plecate de la SIE catre CNSAS se afla si cel al lui Mircea Cosea. Povestea intersectarii lui Cosea cu organele de Securitate Externe este fulminanta. Ea nu a fost cunoscuta de nimeni pana ieri. Cosea explica, pentru prima data, in 'Gardianul>>, ce s-a intamplat in urma cu 20 de ani.

Reporter: Domnule Cosea, ati avut vreodata de-a face cu Informatiile Externe? Vorbim despre perioada de dinainte si de dupa 1989...
- Este o poveste foarte lunga. Daca vreti sa o stiti, va trebui sa aveti rabdare sa o povestesc. Povestea incepe in 1971.

Rep.: Deci, in urma cu treizeci si ceva de ani...
- Da. In 1971, Academia de Studii Economice, unde eram asistent, a primit un post de functionar international de nivel II la Comisia economica ONU pentru Europa, Divizia de Analiza Economica Generala, care elabora un document denumit „economic survey for Europe“, in care era prezentata situatia economica pentru anul anterior, inclusiv tendintele de dezvoltare. Acest post fusese ocupat de un domn de la ASE, Stelian Dumitrescu. Pentru ca-si terminase mandatul, s-a facut concurs pentru ocuparea acestui post, in fata unui juriu format din personal de la Comisia economica ONU. Au fost unsprezece la concursul pentru acest post. Am reusit eu. A trebuit sa ma duc o zi la Geneva, sa sustin un concurs cu reprezentanti din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia. Am castigat si acolo. Mi s-a propus un contract. Nu am primit aprobarea de la Centrul Universitar de Partid si CC al PCR - eram membru de partid din '67. S-a incercat trimiterea unei persoane de la Ministerul de Externe. Dar cei de la ONU nu au acceptat. Au facut presiuni sa vin numai eu.

Rep: Si au reusit? Ati primit si aprobarile respective de la organele statului?
- In toamna lui '73, in urma presiunilor ONU, Ministerul Invatamantului a gasit solutia sa ma transfere pe 6 luni. Am plecat in decembrie 1973. Aprobarea de la CC al PCR nu am primit-o niciodata. Neavand o aprobare oficiala, mi
s-a facut contract din sase in sase luni. Iar ambasadorul Constantin Ene dadea o scrisoare la ONU, cu avizul de continuare a activitatii mele.

Propunerea DIE catre Cosea a avut loc in 1974
Rep: Vi s-a facut propunerea de a lucra pentru DIE? Daca da, cand?
- La un moment dat, am fost vizitat de cineva din tara, ca sa lucrez pentru SIE. Era in anii 1974-1975. Mi s-au cerut toate datele personale si ale membrilor familiei. N-am dat un raspuns atunci, pentru ca trebuia sa aflu, sa mi se spuna ce trebuie sa fac. Am aflat ca trebuia sa prezint Romania cat mai bine acolo. Ulterior, dupa cateva luni de zile, dupa cutremurul din 1977, au venit sa finalizam aceste acte.

Rep: Vorbiti de niste persoane care v-au contactat, dar nu dati nici un nume. Va mai amintiti cum se numea vreuna dintre ele?
- Nu s-a prezentat decat ca fiind un domn de la Externe. N-am mai vrut sa fac aceasta angajare la ei, la Serviciul de Externe, din mai multe motive. Dupa cutremurul din 1977, toti romanii care au lucrat in strainatate aveau sarcina sa colecteze ajutoare. Eu am reusit, m-am dus la ministerul elvetian de resort, am reusit sa obtin un ajutor pentru constructia unei scoli langa Zimnicea, patru instalatii de purificat apa, dar si sa se verse in contul primariei o suma de bani care varia intre 80-100.000 franci elvetieni. Acesti bani trebuiau varsati la Bancorex.

'Mi s-a cerut sa-mi urmaresc prietenul. Am refuzat!>>
Rep: Cati dolari reprezentau acesti franci elvetieni la acea data?
- Peste 200.000 dolari. La cateva luni de zile, am aflat ca acesti bani n-au ajuns niciodata in Zimnicea. Atunci am inceput sa ma-ntreb ce face aceasta Securitate, daca apara tara sau fura bani de la ajutoare?
In al doilea rånd, adica al doilea motiv pentru care n-am semnat colaborarea, este urmatorul: cand s-a venit cu dosarul pentru eventuala angajare a mea la DIE, ziceau ca o sa mai am o sarcina in plus, si anume sa informez ce face domnul Serban Modoran, care fusese diplomat la misiune si lucra la Organizatia Mondiala a Comertului. In cazul asta, am spus ca nu pot sa semnez, pentru ca nu pot sa-mi urmaresc prietenii. Dupa ce am refuzat, nu m-a batut nimeni, au zis ca au inteles. Dupa aceea, n-am mai venit in tara.

Rep: Ce s-a intamplat mai tarziu? V-au lasat in pace de tot?
- La inceputul lui 1980, s-a trimis o telegrama de la MAE, prin care se spunea ca trebuie sa vin urgent in tara pentru ca mama e pe moarte. Am ajuns la Otopeni, acolo m-au asteptat doi domni, care m-au dus in Bulevardul Duca, apartament mobilat, dar nelocuit, unde m-au tinut 28 de zile. Sotia mea a fost anuntata ca in acea perioada am fost trimis de ONU in Bulgaria.

'Mi-au pus un picior in gips si m-au lasat acasa!>>

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe