"...cel care iti este aliat dimineata, dupa-amiaza, cu arme,
cu munitie si cu planurile militare, se afla in tabara adversa"
Teodor Atanasiu, Ministrul roman al Apararii Nationale (24 august 2006)
Politicienii nostri au ajuns la epo
"...cel care iti este aliat dimineata, dupa-amiaza, cu arme,
cu munitie si cu planurile militare, se afla in tabara adversa"
Teodor Atanasiu, Ministrul roman al Apararii Nationale (24 august 2006)
Politicienii nostri au ajuns la epoca lor de maturitate si, ca orice pom care da roade de intelepciune, simt nevoia sa le ofere spre consum tinerei generatii. Si o fac, domnule, cu o gratie si nonsalanta desavarsite, intrand voios cu parul gandirii mioritice prin lanurile geo-strategice. Va mai amintiti, poate, de confesiunile presedintelui Basescu in fata unor elevi din Republica Moldova, dezvaluind oferta facuta de dansul ca tarisoara lor sa intre odata cu Romania la UE. Bagand pe toata lumea intr-o ceata densa si vascoasca, caci, totusi, pana una alta, aderarea la UE se face urmand regulile unui proces de negociere, si nu prin acte de vointa unilaterale. Confesiune prezidentiala urmata de o palma diplomatica rasunatoare venita de la Chisinau tocmai de la prietenul Voronin, stiti cine, sursa de vinuri bune pentru pivnitele specializate ale Cotroceniului...
Episodul a trecut, au fost alte chestiuni mai importante la ordinea zilei. Tema relatiei noastre cu Republica Moldova a revenit pe tapet prin confesiunile altui personaj, fara nici un fel de indoiala cel mai interesant si imprevizibil ministru al Apararii din toata istoria noastra recenta. Care, si el, tot cu nonsalanta, ne baga, succesiv, cel putin o data pe saptamana, in brumele unei nedumeriri totale: ce este dansul si ce vrea de la natiune?
Intrebarea nu este nici pe departe una pusa in batjocura. Repet ceea ce am mai spus in alt editorial: nu-mi pot permite sa cred ca domnul ministru este idiot. De aceea nonsalanta asta mi se pare cu mult mai dramatica decat daca ar fi fost explicata, simplu si omeneste, pe baza de numire la plezneala, pentru a satisface cerintele algoritmului coalitiei de guvernare.
Domnia Sa, adica domnul ministru, este un om cinstit si un barbat adevarat care, iata, nu ezita sa dezvaluie generatiei mai tinere de invatacei liberali tainele gandirii sale strategice de responsabil pe linie de partid cu problemele armatei romane. Care va sa zica si sef al planificarii militare. Adica al baietilor care elaboreaza scenariile strategice, cele denumite in cadrul NATO "contingency plans" care sa poata raspunde viziunii mai largi geo-strategice a lui Traian Basescu, comandantul-sef al fortelor militare ale Romaniei.
Si ce-a spus domnul ministru? Ca regreta faptul ca Romania nu poate interveni cu forte militare pentru aplanarea conflictului din Transnistria. "V-am ajutat si cu expertiza in domeniul militar. Din pacate, cu prezenta armata in conflictul transnistrean nu putem si nu putem s-o facem dintr-un motiv foarte clar: Romania este tara membra a NATO si ea va deveni cu certitudine, la 1 ianuarie 2007, si membra a UE. Avem niste angajamente, niste prioritati si acest lucru nu ne permite sa intervenim in conflictul transnistrean", i-a raspuns Atanasiu unui tanar liberal din Republica Moldova.
F.F. interesant! Si pesemne ca nu ne-om fi zis-o numai noi, ci si altii, vecini mai de aproape sau mai de departe, prinsi pe picior gresit de veleitatile razboinice ale ministrului nostru. Ciudate si pernicioase deoarece, daca stai sa-l asculti cu atentie, vezi ca spune ca "din pacate" nu putem interveni in Transnistria, motivul fiind apartenenta noastra la NATO si viitorul statut de membru UE. Ma scuzati, domnule ministru, cum adica "din pacate"? Nu asta am vrut cu totii, sau macar asa au spus la unison reprezentantii tuturor partidelor politice, printre care si cel din care faceti parte? Daca regretati sincer aceasta pozitionare a Romaniei, si este dreptul dvs. de cetatean sa va exprimati liber opinia anti-NATO si anti-UE, de ce ati acceptat nominalizarea pentru aceasta functie? Si cum cred ca sunteti un om perfect onest, sunt convins ca ati spus toate acestea si la partid, domnului prim-ministru personal, apoi v-ati sustinut pozitia si in CSAT. Atunci cine joaca un joc dublu? Cui se adreseaza mesajul rostit pe un ton voit dramatic, de Mos Teaca la invatamantul seral: - "Suveranitatea Romaniei s-ar putea sa cunoasca abateri in functie de obsesiile pe care le pot avea unii oameni politici cu privire la axe care se rup sau se indoaie"?
Exagerari de jurnalist? La Bruxelles, acest tip de declaratii sunt luate cu mult mai in serios si au cu totul alt impact decat pe piata romaneasca, obosita si plictisita de atata circ politic. Poate ca am o atitudine exagerat de dura. Dar atunci in ce registru asezati continuarea afirmatiilor facute de buclucasul nostru ministru care zicea ca "nu ar trebui sa ascultam nici ce zice UE, nici ce zice Unchiul Sam, pentru ca avem o legislatie care spune ca decizia o ia Parlamentul Romaniei. De aceea, acest tip de decizie este a unui stat suveran"?
Adica tot ce-a promis Romania prin angajamentele sale internationale, prin asumarea obligatiilor care-i revin ca membru NATO si UE nu valoreaza nimic si ca sa nu ascultam de nimenea? De ce transmite acest mesaj tinerilor liberali, poate viitorii oameni politici care se vor afla candva in punctele de comanda ale Romaniei? In plus, o asemenea abordare anihileaza si eventualul demers de care pomenea, cu acelasi prilej, si ministrul nostru de Externe. El a anuntat, pentru a nu stiu cata oara, ca am avea gata un plan pentru rezolvarea problemei transnistrene. Bine ca-l avem, oricum nu l-a cerut nimeni, poate-l traduce domnul Atanasiu aliatilor nostri.
Dar ce valoare mai dam aliantelor? Sigur ca nu ne place sa ne aducem aminite dar, timp de decenii, manualele noastre de istorie au prezentat momentul de la 23 August 1944 drept "intoarcerea armelor". Si acum ce facem? Ce le spunem astora noi si-i balamucim de cap? Cine raspunde, totusi, de unitatea mesajului romanesc in acest domeniu? Exista o asemenea viziune sau tot asa o s-o tinem si pe mai departe, ca nimeni sa nu mai inteleaga nimic? S-a spus ca problema relatiei cu Republica Moldova este una dintre prioritatile politicii noastre externe. Daca e asa, de ce nu se face publica strategia concreta care sa sustina o asemenea afirmatie?


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.