Chibitii Dosariadei, cum i se mai zice acestei Mineriade a trecutului, s-au precipitat s-o justifice, invocand nevoia societatii romanesti de a nu mai avea politicieni si lideri de opinie santajabili. E un argument corect. Cu o absolut necesara, indispensabila conditie.
Ca procesul declansat sa se desfasoare sub semnul grijii de a dezvalui Adevarul despre un Trecut ascuns de traitorii lui din varii motive. Adevarul total si pana la capat. Se impune acest lucru, deoarece, de 16 ani incoace, prestatia unor politicieni si lideri de opinie a ridicat unele semne de intrebare.
In cazul unor vedete, multe momente din tranzitie ni s-au parut rodul unor comenzi primite de la forte oculte. Am presupus ca respectivii erau santajati cu Dosarul. Poate ca nu era asa.
Indiferent de motiv, existenta unor dosare secretizate sub cheie sub pretextul securitatii nationale ne-au facut sa-i suspectam.
Desfasurarea de pana acum a Dosariadei pune insa sub semnul intrebarii credibilitatea procesului necesar de descoperire a Adevarului. Sunt multi politicieni si jurnalisti despre care se sopteste prin redactii si pe la colturi ca ar fi fost bravi colaboratori ai Securitatii. Desi numele unora au aparut in presa, Stapanii Dosariadei n-au catadicsit sa caute in Arhiva pentru a vedea daca suspiciunile se adeveresc sau nu.
De aici, puternica impresie ca desecretizarea si trimiterea dosarelor in lume reprezinta o operatiune selectiva.
Dar nu numai atat. Afacerea cu notele informative ale Monei Musca, aparute peste noapte la un dosar existent deja la CNSAS si dat publicitatii, ne avertizeaza ca Dosariada a fost gandita pentru a face si mai eficient santajul.
In loc sa inlature posibilitatea ca un om politic sau un lider de opinie sa nu mai fie santajat, Dosariada a sporit posibilitatea ca el sa devina acum o simpla marioneta. Sa ma explic. Inaintea Deciziei CSAT din 24 iulie 2006, toti cei al caror dosar era tinut la secret impartaseau o anume siguranta. Stiau ca dosarele sunt sub lacat si cheia a fost aruncata.
Si daca se incerca un santaj ordinar, care risca sa-l compromita, se mai puteau opune.
Acum, lacatul a fost descuiat. Pentru ca un dosar sa ajunga in lume, e suficient ca Stapanul sa apese pe clanta. O asemenea situatie - se intelege - creeaza celor care se stiu cu dosare o nesiguranta catastrofala.
Daca pana acum dosarul lor n-a fost scos din hrube, sunt in stare de orice pentru a evita momentul.
Daca li s-a trimis dosarul, ca in cazul Monei Musca, se pot trezi cu materiale noi, care sa-i infunde si mai tare.
Si atunci vor juca asa cum li se canta. Intr-un cuvant, Dosariada i-a facut si mai santajabili pe cei care si-au ascuns trecutul.
O astfel de posibilitate e - culmea! - creata, ba chiar si impusa de Lege. Membri ai Colegiului au declarat recent ca obtinerea unui verdict favorabil impricinatului (N-a facut Politie Politica) e relativ. Daca dupa aceea ajung la CNSAS noi materiale, Colegiul reia procedurile si, pe baza lor, poate da un verdict de Politie Politica. Cu alte cuvinte, daca Mona Musca primeste un verdict favorabil acum, asta nu inseamna ca poate sta linistita. La o adica, pe masa Colegiului pot ateriza niste documente care sa ateste ca a facut Politie Politica.
O astfel de situatie e prevazuta de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 16/2006.
Documentul introduce, dupa alineatul 7 al articolului 15, alineatul 8, cu urmatorul cuprins:
""Colegiul Consiliului se pronunta din oficiu oricand apar noi probe cu privire la activitatea de politie politica a unei persoane asupra careia s-a pronuntat anterior"". Exista la ora actuala numeroase suspiciuni ca Serviciile dau drumul la Dosare dupa comenzile politice primite de la unul dintre Palate, uneori chiar de la amandoua.
Pentru multi politicieni si lideri de opinie al caror nume a fost vehiculat in presa, dar a caror situatie n-a fost clarificata, Dosariada poate fi un fel de aratare a pisicii. Ai vazut ce-a patit Mona Musca?! Daca nu joci cum vrem noi, s-ar putea sa ai soarta ei!