Nina Khrushcheva: Gulagul din mintea ruseasca

Se implinesc 15 ani de la lovitura de stat esuata din august 1991 impotriva lui Mihail Gorbaciov. Atunci, politica de glasnost si perestroika a lui Gorbaciov era vazuta de durii sovietici ca o predare a Rusiei in fata vestului capitalist. Acum este clar ca militarii si KGB-istii care au lansat lovitura de stat nu aparau ideea de comunism. Ei aparau ideea misiunii imperiale a Rusiei, o notiune care a dat comisarilor de la Kremlin un control asupra vastului imperiu rus si a vecinilor sai mult mai mare decat au visat vreodata tarii.
Reformele lui Gorbaciov nu doar au eliberat rusii simpli de camasa de forta a marxism-leninismului, ci a eliberat si aspiratiile nationale inchise de secole in imperiu. Dupa ce au vazut popoarele din Europa centrala eliberate de dominatia sovietica cu doi ani inainte, natiunile din URSS au inceput sa-si caute aceeasi libertate.
Republicile baltice au fost primele care au insistat pentru o proprie cale nationala si si-au legat soarta de cea a Europei ca membri NATO si UE. Altii i-au urmat rapid. In decembrie 1991 imperiul sovietic nu mai exista.
Insa doar balticii si-au asigurat tipul de independenta visat in 1991. Georgia care este si europeana si asiatica se afla pe marginea instabilitatii. Uzbekistanul si Turkmenistanul s-au intors la formele tribale de autocratie practicate de-a lungul secolelor. Azerbaidjan si Kazahstan au devenit fiefuri ale familiilor prezidentiale.
Ruptura Ucrainei cu Rusia a constituit ceva dureros, atat pentru nostalgicii controlului imperial de la Kremlin cat si pentru rusii simpli care vad in Ucraina sursa civilizatiei ruse. Revolutia portocalie din 2004 care a rasturnat un scrutin prezidential contestat a dovedit ca Ucraina nu mai este Malorusia (Rusia mica), un frate slav inferior si subordonat. Revolutia pasnica condusa de Victor Iuscenko si Iulia Timosenko a reamintit de cat de luminati erau rusii kieveni inainte sa fie fortati sa cedeze in fata printilor despotici ai Moscovei.
La doi ani de la revolta portocalie, Iuscenko l-a acceptat pe omul Kremlinului Viktor Ianukovici - dusmanul pe care l-a zdrobit in 2004. Miscarea portocalie - condusa de Iulia Timosenko - nu si-a pierdut inca drumul si tinteste sa pastreze Ucraina ca un stat independent si liber. Malorusia, pentru majoritatea ucrainenilor, ramane in trecut.
In ciuda tuturor acestor schimbari epocale rusii nu accepta pierderea rolului lor imperial. Visul imperial este gulagul care tine prizoniera mintea ruseasca. Cei mai multi dintre rusi nu privesc apropierea Europei de granita tarii lor ca pe un semn ca se vor uni cu civilizatia careia ii apartin, ci ca pe o sursa de insecuritate.
Este ceva mai mult decat nostalgie. In timpul anilor haotici ai presedintiei lui Eltan era de inteles ca rusii regretau pierderea statutului de mare putere. Ceva trebuia sa poarte vina situatiei lor economice dramatice. Si totusi, sub presedintele Vladimir Putin - cu o crestere economica robusta - aceste sentimente s-au intarit.
Rusii se intorc catre trecut - catre marile pronuntari ale Rusiei ca natiune unica, destinata sa conduca lumea. Ca inainte de Gorbaciov rusii cred din nou ca oamenii ar trebui sa fie gata sa cedeze din libertatile lor de dragul maretiei statului, care castiga razboaie si lanseaza sateliti. O presa libera, alegeri libere - starnesc temeri, ar putea micsora forta bruta de care are nevoie Rusia pentru a se afirma.
Toate formele de marire a statului cer ca rusii simpli sa accepte degradarea. Dezvoltarea nu este vazuta ca un mijloc de imbunatatire a vietii oamenilor, ci ca un sprijin pentru ca Rusia sa se dovedeasca superioara fata de oricine altcineva. Acumularile materiale ale dezvoltarii ruse sunt insotite intotdeauna de statistici ale celor ucisi. Industrializarea lui Stalin a ucis milioane - si a devenit depasita in 30 de ani.
Rusia lui Putin nu recurge la crime in masa - totusi nu a pierdut "complexul de superioritate". Pentru elita rusa nota de plata de la un restaurant nu poate fi prea scumpa si nu poti avea destui body-guarzi care sa te astepte. Rusia lui Putin a devenit o mare putere in termenii productiei de energie - insa se pare ca va fi ceva temporar, deoarece se fac investitii minime pentru a mentine si imbunatati resursele de gaz si petrol. Ce conteaza este sa vinzi si sa fii bogat acum.
Ca intotdeauna, problema cu Rusia este ca statul se dezvolta, insa societatea nu. Binele oamenilor este sacrificat de dragul binelui natiunii. Visul unei Rusii marete ramane gulagul mintii rusesti.
Nina Khrushcheva preda politica internationala la New School University.
Copyright: Project Syndicate 2006.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: