Aratam in numarul anterior ca in anii comunismului un citat celebru din Lenin era folosit atat de liberali, cat si de dogmatici. Cine avea dreptate? Indiscutabil, Vladimir Ilici Lenin. Pentru ca el revine cu o noua precizare, menita a aseza adevarul la mijloc:
""Toate acestea sunt incontestabile, dar ele nu dovedesc decat ca partea literara a muncii de partid a proletariatului nu poate fi pusa pe acelasi calapod cu celelalte parti ale muncii de partid a proletariatului. Toate acestea nu infirma catusi de putin principiul - principiu strain si straniu pentru burghezie si democratia burgheza - ca munca literara trebuie sa fie neaparat si in mod obligatoriu o parte integranta a muncii partidului social-democrat, strans legata de celelalte parti ale muncii lui. Ziarele trebuie sa devina organe ale diferitelor organizatii de partid. Literatii trebuie sa intre neaparat in organizatiile de partid. Editurile si depozitele, librariile si salile de lectura, bibliotecile si diferitele intreprinderi pentru comercializarea cartii, - toate acestea trebuie sa devina intreprinderi de partid, sa raspunda pentru activitatea lor in fata partidului. Proletariatul socialist organizat trebuie sa urmareasca toata aceasta munca, s-o controleze in intregime, sa introduca in toata aceasta munca, fara exceptie, suflul viu al cauzei proletare vii, lipsind astfel de orice baza stravechiul principiu rus, semioblomovist, semiafacerist: scriitorul scrie, cititorul citeste"".
DESPRE LIBERTATE. Asadar, Lenin nu indreptatea teza libertatii absolute a scriitorului fata de partid. Partidul trebuia sa controleze literatura. Apeland insa la mijloacele specifice domeniului. Nu pentru asta am luat eu cartea. Ci pentru a gasi si prezenta citatul in care Lenin surprinde situatia gazetarului in special si a condeierului in general in societatea capitalismului salbatic romanesc de azi. Iata-l: ""In al doilea rand, domnilor individualisti burghezi, trebuie sa va spunem ca vorbaria voastra despre libertatea absoluta este pura fatarnicie. Intr-o societate bazata pe puterea banului, intr-o societate in care masele muncitoare duc o viata de mizerie in timp ce o mana de bogatasi huzuresc, nu poate exista o «libertate» reala si adevarata. Esti oare liber fata de editorul dumitale burghez, domnule scriitor?, fata de publicul dumitale burghez, care pretinde de la dumneata pornografii in rame si imagini, prostitutie ca o «completare» la «sacra» arta scenica? Aceasta libertate absoluta este doar o frazeologie burgheza sau anarhista (caci anarhismul, ca o conceptie despre lume, este burghezia de-a-ndoaselea). Nu poti trai intr-o societate si sa fii liber fata de aceasta societate. Libertatea scriitorului, a pictorului, a actritei burgheze este doar o dependenta camuflata (sau care e fatarnic camuflata) fata de sacul cu bani, fata de coruptie, de intretinere"".
Cine sunt ""domnii individualisti burghezi""? In nici un caz patronii trusturilor de presa din Romania de azi. Sunt jurnalistii, scriitorii, intelectualii, care pretind ca au libertatea absoluta. In realitate - cum zice Lenin atat de bine - ei depind de ""sacul cu bani"".
P.S.
Cu acest prilej am recitit articolul lui Lenin. Detasat la modul absolut, pricopsit cu experienta presei postdecembriste. Si am constatat:
a) Pe vremuri, luarea articolului drept Biblie a controlului de partid al literaturii isi gasea combaterea in nuanta ca Lenin nu s-a referit la literatura, ci la presa si propaganda.
Nimic mai fals, Lenin se refera la literatura si la raporturile comunistilor cu scriitorii.
(continuare in numarul viitor)

LUMEA PRIN CARE TREC