Carti la closet

In clipa cand mi-am regasit una dintre recentele carti in toaleta unor admirabili prieteni, carora de curand le-o dedicasem cu fraze dintre cele mai induiosatoare, am realizat ca incep sa devin un autor important.
Vazand-o lepadata neglijent alaturi de alte tomuri pe o masina de spalat, am trait fulgerator revelatia tatalui fiului risipitor, am luat-o in brate, am strans-o la piept si am inceput sa plangem, fericiti, unul pe umerii celuilalt. Iata-ne, in sfarsit regasiti! Desi contiguitatea ignobila cu procesiunea dejectiei nu-i de natura a ma maguli, partea plina a paharului e ca macar am mai castigat niste cititori, stau si eu undeva pe raftul din fata, am fani. Toti cei care, manati de stringentele alchimiei intestinale, vor trece prin acel closet, in clipele de solemna reculegere, la intalnirea olfactiva cu propriile interioare, vor da cu ochii de cartea mea. si, poate le va fi mai usor. Am fost recunoscator sortii ca a prilejuit o atat de miscatoare intalnire, chiar daca locul pilduitoarei regasiri nu stiu sa fie toposul privilegiat al vreunei intamplari fondatoare. M-am gandit ca toata aceasta situatie trebuie sa fie tutelata de un mister adanc, de vreme ce trebuie sa cobor in sferele pestilentei pentru a-mi intalni odrasla spirituala. Ca un Dante abandonat de calauzul lui divin, bajbaiam prin purgatoriul umilintei mele, cu pretiosul odor strans la inima si ma gandeam, ca pana si astfel de conjuncturi deplorabile iti pot declansa in minte semnificatii de natura mitologica.
Pentru a generaliza putin, cred ca autorul de toaleta a devenit o paradigma a lumii actuale si ca, de asemenea, lectura in privata ofera diagnosticul relatiei omului actual cu cultura. Nu spun ca, daca ai ajuns la toaleta, ai trecut testul importantei, te poti socoti un autor trendy, si nici ca, daca n-ai ajuns acolo, nu meriti si nu vei fi citit. Locul unde citesti te defineste la fel de mult ca si cartile pe care le citesti. Se pot face doua remarci imediate: unu, e bine ca oamenii totusi citesc, chiar daca ragazul lecturii pare a fi reglat fatalmente de operativitatea dejectiei; doi, e problematic daca citesc numai la toaleta, la fel de problematic cum e sa intri in bibliotecile publice doar pentru a te usura.
Oamenii cu o bruma de educatie si cu un respect angoasat pentru imaginea de sine obisnuiesc sa-si aglomereze spatiile cu mostre de cultura tablourile, cartile, muzica si filmul fiind cele mai uzuale. A amplasa tablouri pe peretele holului, iconite in sufragerie, carti peste tot devine un soi de disciplinare totemica a ambientului.

---

Despre autor: