19 August 2006
Despre filmul fratilor Jean-Pierre si Luc Dardenne, "L'Enfant"/"Copilul", laureat cu Palme d'Or la Cannes in 2005, cu distinctia Guldbagge (Suedia) pentru Cel mai bun film strain si Premiul european John Templeton pentru anul 2005, s-a vorbit la noi
Despre filmul fratilor Jean-Pierre si Luc Dardenne, "L'Enfant"/"Copilul", laureat cu Palme d'Or la Cannes in 2005, cu distinctia Guldbagge (Suedia) pentru Cel mai bun film strain si Premiul european John Templeton pentru anul 2005, s-a vorbit la noi destul de putin, chiar daca retrospectivele filmului francofon au avut grija sa-l gazduiasca.
Tributar aceleiasi estetici sobre de tip Dogma'95, practicate si in precedentul "Le Fils"/"Fiul" (Premiul pentru cel mai bun actor - Olivier Gourmet si Premiul Juriului Ecumenic la Cannes, 2002), filmul fratilor belgieni continua sa investigheze problematica familiala din medii sociale defavorizate, cu accent pe parcursul psihologic de la greseala la cainta. Apasat naturalista, orientata spre concret si imediat in abordarea imaginii, fara a propune direct vreo perspectiva religioasa, opera fratilor belgieni atrage juriile ecumenice prin redescoperirea moralei crestine, in afara oricarei "teologii" si "biserici" vazute, oriunde, ca sistem de parghii psihologice subtile gestionand viata individului si a "celulei sale fundamentale". Orice gest moralmente constructiv (ca responsabilizarea, cainta, iertarea) zideste "biserica mica" a familiei si pune o caramida la edificiul mai mare, in aparenta mult mai incert, al comunitatii. Astfel de tematici erau abordate, de pilda, de Kieslowski. Astfel de tematici esuau odinioara, in "Est" (se salva cine putea - existau destule exceptii), in scolile realismului socialist. Gustul lor amar (caci exceptiile isi parasesc genul) ne-a ramas pana astazi. De aceea, in astfel de teme, enuntate imprudent dinainte, nu mai are incredere nimeni in studiouri, pana cand nu vede rezultatul sau pana cand nu apare o noua marca auctoriala. Jean-Pierre si Luc Dardenne au inceput sa reprezinte o astfel de marca si sa isi castige un public destul de bine conturat.
Antispectaculari, minimalisti, discreti si decenti in abordarea intimitatii, adica respectand interioritatea individului, neperturbata de confesiuni tulburatoare, fratii Dardenne nu isi vor gasi adepti printre iubitorii senzatiilor tari, nici ai patetismelor siropoase ori ai dezvaluirilor psihanalitice de scandal. Cei doi regizori-scenaristi prefera povestile simple si liniare, narate cu calm, chiar cu lentoare, cu personaje putine si anodine, aparent lipsite de charisma actoriceasca, fara rasturnari de situatii, fara suspansuri bine dozate etc.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.