Dosariada la inceput de drum

Romania a inceput curatirea spatiului public. Cu gafaieli si icnete, scheunaturi si gemete - dar totusi se intampla, chiar daca mult mai tarziu decat ar fi trebuit. Reactia in lant a fost declansata si sa speram ca nimic nu o mai poate opri. Vechile reflexe se activeaza deja si o data cu recunoasterea spasita - "Da, am colaborat..." vine si un deget acuzator - "Am colaborat, dar si colegul Cutarescu, ba chiar mai dihai decat mine!"
Solutiile simple si elegante apartin oamenilor inteligenti. In chestiunea dosarelor colaboratorilor fostei Securitati solutia cea mai simpla si eleganta este cea a publicarii lor integrale pe Internet. Dupa cum ne informa Cazimir Ionescu o astfel de operatiune ar lua foarte putin timp si un minim de cheltuieli. Argumentul "da, dom'le, da' poporu' nu are discernamant, nu stie sa deosebeasca informatoru' bun de ala rau..." este unul cel putin stupid, daca nu rauvoitor. "Poporu'" gandeste simplu si la obiect: ai semnat angajament si ai dat note informative? e clar ca lumina zilei, ai fost colaborator (respectiv informator sau agent - oamenii simpli nu se incurca in taxonomii complicate). Invartitul carliontului pe deget "ca sa vedem situatia, contextu' general..." si tot restul argumentelor (vezi cazul "Max") constituie gesturi de cochetarie inutila. Iar in incheiere tot "poporu'" va taxa - cu ocazia alegerilor, anticipate sau ne-anticipate - pe indivizii in cauza.
Solutia Internet ne-ar scapa de politia actualei formule CNSAS. Oricum Colegiul asa cum a fost el gandit si pus in practica e o institutie scopita si stirba. Nu am nevoie de Mircea Dinescu sau Ticu Dumitrescu sa-mi spuna daca un politician a facut sau nu a facut politie politica. Definitoriu este dosarul Monei Musca: are angajament, se vorbeste de 15 note informative (inca mai astept sa le vad) - pentru mine problema este clara: viguroasa doamna a liberalismului a colaborat cu Securitatea. Ce impact va avea chestiunea aceasta asupra viitorului politic al Monei Musca urmeaza sa vedem. Formula actuala a CNSAS este fundamental politica - pretabila la jocuri si trocuri politice de genul "scapa-mi-l pe Gicu si eu ti-l iert pe Sile".
Dupa valul de dezvaluiri din ultimele zile se pare ca mai simplu ar fi fost sa se emita liste cu figurile publice care nu au colaborat cu fosta Securitate. Ritmul deconspirarilor creste pe zi ce trece - iar subiectul acestei curatenii este mai actual ca niciodata. Nu cred ca ar exista motiv mai mare de frecusuri cu Uniunea Europeana decat oameni politici trimisi de la Bucuresti la Bruxelles dupa 1 ianuarie 2007 cu tinicheaua unui dosar tinut la secret legata de coada. Relatia dintre Romania si Uniunea Europeana trebuie sa fie una bazata pe incredere - iar daca trimitem fosti securisti acolo ar fi frumos ca europenii sa stie cu cine discuta. Imaginea Romaniei in Occident (si-asa destul de peticita) nu are nevoie de un scandal de presa european in 2008 cum ca unul dintre euro-deputatii de la Bucuresti are un trecut de politie politica.
Deocamdata avem parte de vartejul dosariadei politice, dar mai spre toamna asa, cand dau strugurii in parg, sper sa se coaca la CNSAS si lista jurnalistilor si sa mai aflam de unii si altii din breasla. Pentru ca - nu-i asa? - trebuie verificati si verificatorii. Verificatorii care in urma cu doar cateva saptamani zbierau ca nu e bine sa ne apucam de dezgropat trecutul, iar acum se bucura in direct de dezvaluirile la zi. Iar pe langa formatorii de opinie nu trebuie sa uitam de vajnicele varfuri ale societatii civile. Daca tot ne-am apucat de curatenie, macar sa o ducem la bun sfarsit si sa aflam care este trecutul celor pe care ii vedem pritociti de la un post de televiziune la altul.
Intrebarea daca Romania are nevoie de aceasta curatenie de vara-toamna imi pare inutila. Mai bine mai tarziu decat niciodata - adevarul nu are termen de garantie. De la lovilutie incoace "ei" conduc si "ei" se imbogatesc. Trebuie sa le stim trecutul si sa-i votam in viitor in cunostinta de cauza. "Ei" sau parintii lor au fost si mai inainte - tot "ei" sunt si acum. Se pare ca aceasta complicitate a tacerii de tip mafiot ("stai cuminte ca avem dosarul tau") a inceput sa se rupa. Si dupa ce se termina vanzoleala dosarelor (sper ca le voi putea citi linistit pe Internet) mai ramane sa-i scoatem la iveala pe activistii de partid care indobitoceau oamenii. Activistii si securistii care s-au catarat pe cei impuscati la lovilutie pentru a-si umple conturile. Nu cred ca sunt multi - de ordinul zecilor de mii, maxim sute de mii. Chiar nu putem gasi din 22.000.000 de romani o alta clasa politica?

---

Despre autor: