Daca ne straduim sa stergem colbul de pe cronica ultimului an si jumatate, observam lesne ca actuala putere, asa divizata cum e, a avut mereu un element constant in actiunea ei politica: gasirea unor motive care sa convinga publicul ca administratia nu e de vina cand lucrurile merg prost (Publicul nu trebuie convins si ca lucrurile merg prost, aici nu e nevoie de comunicare, e suficient sa te trezesti constiincios in fiecare dimineata).
Mai intai a fost pusa la bataie dezastruoasa mostenire a sistemului ticalosit. A fost oprita construirea de autostrazi ticalosite, de sali de sport sau de apartamente ticalosite, a fost plimbata peste tot ideea ca vechiul guvern functiona pentru ca era corupt, iar actualul guvern sta pentru ca e cinstit.
Pe urma au venit calamitatile naturale: inundatii, alunecari de teren, furtuni. De data asta, guvernul nu mai statea oricum; el statea in calea intemperiilor. Nu avea timp de lucruri normale,
pentru ca trebuia sa se ocupe
de urgente. Si nu se ocupa de urgente, pentru ca nu avea mijloace.
In cele din urma am ajuns la momentul cand blocajul general e datorat securitatii. Acum, noi nu mai guvernam, noi deconspiram. Asistam la o uriasa diversiune menita sa acopere marile
probleme cu care se confrunta
de fapt o tara neguvernata.
Nu vreau sa spun ca problema informatorilor e una falsa. Ca unul care, iata, aflu ca am fost filat intens pe vremea cu pricina, as vrea sa stiu si eu cine isi ocupa timpul privind vietile noastre prin gaura cheii. Nu vom afla, probabil, mare lucru. Institutie si asa fragilizata in fel si chip, CNSAS este deja blocat, pentru un deceniu si mai bine, cu zeci de mii de cereri de verificare depuse zelos zi de zi. Dar, mai grav decat atat, procesul deconspirarii, ca si cel al luptei impotriva coruptiei, nu se
duce responsabil si decent prin institutii, ci are loc in media, ca spectacol. Fiecare ziar are lista lui cu turnatori, furnizata de unul sau de altul. Zilnic sunt pronuntate nume noi, intr-o confuzie totala, in fata unor cetateni romani care nu mai inteleg cine urmarea, cine era urmarit, cine turna si cine era turnat, cine era nascut pe vremea aia si cine nu. Toti sunt o apa si un pamant, iar aceasta este victoria finala a securitatii impotriva propriei ei posteritati.
Iata, sistemul educatiei abia mai exista, fiecare initiativa inseamna un nou scandal, fie ca e vorba de bac, de capacitate sau de simularea a mai stiu
eu ce. Si ce trebuie noi sa facem? Sa demascam informatorii din invatamant. De la ei ni se trage! Anul trecut, actualul ministru ajungea in fotoliu in conditiile in care guvernul era obligat sa promita bani mai multi pentru invatamant si, implicit, pentru profesori. Ce face acum domnul Hardau? Vrea sa-i oblige pe profesori sa-si declare averile. Dupa cateva luni a ajuns la concluzia ca problema invatamantului nu e saracia, ci bogatia dubioasa, asociata cu apartenenta dascalilor la vechile structuri.
E doar un exemplu. Pentru ca de aceasta diversiune blocanta si confuza moral nu va scapa nimeni. Sunt deja cercetati politicienii, ziaristii, profesorii, analistii, functionarii publici. Vor urma preotii, doctorii, paznicii de bloc. Echipele de fotbal vor face cerere sa li se verifice antrenorii si masorii. Nepotii vor cere adevarul despre bunici, iar gurmanzii vor accepta sa manance numai
de la bucatari cu adeverinta de curatenie morala.
Asteptand si lamurirea acestei probleme, guvernul sta. Nu poti turna betonul unor noi constructii fara sa stii cine sunt turnatorii.