Defileul Jiului.
Mai sunt doar 30 de kilometri pana la Petrosani, asfaltul e bun, dar putini soferi au reusit sa strabata aceasta distanta in mai putin de 40 de minute. Dificultatea curbelor, avertismentele semnalate de indicatoare la tot pasul
Defileul Jiului.
Mai sunt doar 30 de kilometri pana la Petrosani, asfaltul e bun, dar putini soferi au reusit sa strabata aceasta distanta in mai putin de 40 de minute. Dificultatea curbelor, avertismentele semnalate de indicatoare la tot pasul (aparitii de animale salbatice, cad pietre, depasirea interzisa etc.) si, nu in ultimul rand, diversitatea "decorurilor" ii obliga si pe cei mai experimentati conducatori sa reduca viteza pana la controversata limita "a evitarii oricarui pericol".Printre arborii si arbustii de pe marginea soselei se intrezareste, din cand in cand, apa involburata a Jiului, iar daca ai deschis geamul masinii, vuietul raului va acoperi pana si muzica din boxe.Stancarie in stanga, stancarie in dreapta, ca pe orice defileu. Aici avem insa si ceva in plus: pe sub acesti munti trece si o cale ferata pentru care s-au sapat nu mai putin de 48 de tunele. Dintre ele, sase au "ferestre", si tot acest ansamblu dovedeste ca muncitorii au dislocat pentru constructia lui, in cativa ani, mai multa stanca decat a macinat insusi Jiul de-a lungul mileniilor. Drumul de fier trece prin(tre) munti la o inaltime de 20-50 de metri deasupra celui asfaltat; de aceea, se spune ca unul este defileul vazut din masina, cu totul altul este defileul vazut din tren. Bineinteles, merita incercate ambele variante, macar de dragul peisajelor.

Cateva legende
In afara de traseul in sine, aici sunt si cateva locuri despre care se spune cate o legenda. De exemplu, in cea mai stramta trecatoare ar fi functionat, candva, un fel de vama a hotilor. Este imposibil sa treci muntele ocolind aceasta zona, astfel ca "vamesii" din vechime si-au instalat taberele tocmai aici - marturie stau scobiturile din stanci ale caror plafoane mai poarta si acum urmele focurilor la care se incalzeau pandarii. Negutatorii care traversau muntii cu diverse marfuri nu aveau incotro si ajungeau pe-aici, fiind nevoiti sa lase hotilor o parte din bunuri sub forma de taxa de protectie. Se mai zice si ca granicerii au cam inchis ochii la aceste aranjamente oneroase... O alta legenda este legata de cea mai stransa curba de pe acest traseu (si una dintre cele mai incarligate din tara, cu o intoarcere de peste 200 de grade), numita Carligul Doamnei: o distinsa reprezentanta a nobilimii de pe aceste plaiuri, avand mania vitezei, s-ar fi rasturnat cu sareta in prapastia ce se casca in exteriorul curbei. Cu tot cu cal. Va dati seama ce mai curba?! Tot in Defileul Jiului a functionat si un important punct de trecere a frontierei dintre Romania si Imperiul Austro-ungar; doar cateva ruine mai amintesc, astazi, de acest lucru.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.