Barry RUBIN: Mintea araba

Unul dintre aspectele esentiale ale oricarui razboi este de a defini clar scopurile. Acest lucru este valabil mai ales in cazul luptelor care au loc in Gaza si in Liban. Incercand sa faca atat de mult - sau crezand ca o parte poate obtine mai mult decat este posibil - rezultatul poate fi esecul si, cu siguranta, dezamagirea.
In acest caz, greseala este sa crezi ca Israelul poate distruge miscarea Hezbollah sau ca o poate elimina ca pe o entitate politica si militara. Definirea victoriei doar ca pe o chestiune de supravietuire este o formula cel mai adesea intalnita in politica araba (si iraniana), fiind in acelasi timp un lucru dezastruos si sensibil. Este dezastruos deoarece curteaza infrangerea prin atacarea unor forte superioare: Razboiul de Sase Zile din 1967, provocarea lansata de Saddam Hussein SUA si atacarea Iranului, lupta continua a lui Yasser Arafat in care mai mereu a pierdut si exemplele pot continua. Partea araba a suferit atat pierderi materiale, cat si umane, dupa cum se intampla zilele acestea in cazurile libanez si palestinian.
Insa o infrangere in termeni practici si militari poate fi considerata, totodata, o victorie politica. Arabii nu "pierd" niciodata pentru ca niciodata nu se predau. Astfel, nu renunta in mod formal la absolut nimic. Liderii care au atras esecul si gruparile care nu au avut succes devin figuri eroice pentru simplul fapt ca pot sustine ca au luptat cu curaj, fara sa fi fost zdrobite de inamic. Ceea ce este important este ca s-au razbunat provocand pagube, au dovedit ca sunt barbati adevarati, nu s-au plecat si au supravietuit.
Aceasta mentalitate constituie o sursa de permanent conflict si infrangeri constante. Si, totusi, infrangerile nu aduc in prim plan atitudini, strategii sau lideri noi. "Lectia" ramane neinvatata pentru ca cei care gandesc in modul acesta inteleg o altfel de lectie.
Din acest motiv, tacticile care functioneaza in conflictele din orice alta parte a lumii nu au succes in Orientul Mijlociu. Regulile jocului ar trebui sa fie urmatoarele: invinsii recunosc ca sunt mai slabi si consimt la concesii pentru a evita un conflict costisitor. Invingatorii capata prestanta pentru ca recunoasterea puterilor lor face ca tabara adversa sa nu-si doreasca o noua confruntare. Prin dorinta de a evita razboiul, partile rezolva disputele recurgand la compromis, pun capat conflictului odata pentru totodeauna si isi vad de treburi.
Dimpotriva, Hezbollah si Hamas considera lupta drept un scop in sine. Mai mult, gruparea Hezbollah si prietenii acesteia se prezinta drept invingatori absoluti, indiferent de modul in care evolueaza situatia. (...)
Armistitiile formale sau solutiile politice sunt de neconceput. In acelasi timp, conflictul le aduce bani, putere si glorie. Orice pierdere sau suferinta - cu exceptia celor care ii afecteaza pe lideri personal - este tratata cu indiferenta.
La randul sau, Israelul va obtine o victorie militara si politica obiectiva, insa nu este capabil sa distruga Hezbollah din mai multe motive. In primul rand, Hezbollahul dispune de sprijinul majoritatii libanezilor siiti, care reprezinta aproximativ 40% din populatie. Siitii sprijina gruparea Hezbollah pentru ca face apel la mandria lor, le reprezinta interesele pe plan intern si le stimuleaza pasiunile religioase. Conflictul care se desfasoara in prezent nu va afecta acest sprijin, care considera rezistenta manifestata fata de Israel drept o victorie in sine.
In al doilea rand, Iranul si Siria vor continua sa sprijine Hezbollah pentru ca aceasta le confera prestigiu, influenta in Liban si o modalitate de a lovi in Israel, toate acestea fara a presupune costuri. Sprijinul lor include nu numai arme, ci si fonduri, care permit Hezbollah sa-si cumpere sustinerea populara.
In fine, multe din resursele si fortele Hezbollah se afla in afara catarii israeliene. Astfel, nu o actiune puternica din partea grupurilor libaneze ar putea distruge Hezbollah. Insa acestea nu vor actiona deoarece se tem de un razboi civil si folosesc Hezbollah pentru a-si promova propriile obiective si ambitii. (...)
Evident, majoritatea celorlalti libanezi nu sunt incantati de faptul ca aventurismul Hezbollah le-a adus tara in razboi si a provocat mari distrugeri. Multi dintre ei isi doresc in secret ca Israelul sa distruga Hezbollah si sa ii scape de probleme. Si, totusi, nu fac nimic pentru a ajuta la aceasta.
Exista, totusi, doua obiective realizabile de catre Israel. Primul este sa mentina Hezbollah departe de granita. La modul ideal, armata si Guvernul libanez ar trebui sa patrunda in regiune si sa preia controlul asupra acesteia. (...) Al doilea ar fi sa impuna un pret atat de mare Hezbollah incat sa devina un mijloc eficient de descurajare a practicilor gruparii. Hezbollah va continua sa insiste in public ca isi doreste o alta confruntare, va sfida si isi va aroga victorii. In acelasi timp, insa, amenintarile gruparii vor fi reduse la nivel verbal. Nu ne putem astepta si nici nu ar trebui sa ne asteptam la mai mult de atat.
Barry Rubin este presedintele Centrului de Cercetari Globale in domeniul Problematicilor Internationale.
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: