Daca intorci un pahar cu gura in jos, gasesti tot ce cauti si, mai ales, tot ce-ai innebunit cautand si n-ai gasit inainte de a-l intoarce.

S-ar spune ca nu conteaza ce fel de pahar intorci. Insa doamna Ghibortea, in loc sa intoarca, precum ii era obiceiul, unul de sticla ordinara, asa cum facea intotdeauna cand isi ratacea ochelarii sau cheile, a intors unul din serviciul de cristal primit cadou in urma cu patruzeci de ani, la nunta. A naibii treaba! N-a gasit cheile, in schimb a dat peste niste scrisori de dragoste ale unei verisoare de a doua pentru Misu al ei. De uimire, doamna Ghibortea n-a mai stiut ce face. Cu o mana umbla prin scrisori, iar cu cealalta intorcea paharele de cristal din serviciu. Si tot felul de lucruri, de care uitase de mult ca exista, au inceput sa apara pe unde se astepta mai putin. Fotografii din tinerete, un inel de care era sigura ca-l pierduse intr-un hotel din Pitesti, unde fusese trimisa pe linie de serviciu impreuna cu un baiat dragut de la regionala CFR, actele unei case vandute numai cu martori, banii pusi bine pentru o haina de blana si iesiti de multa vreme din uza€¦ Cu toate ca scrisorile verisoarei de a doua erau pline de apropouri, care il dovedeau pe Misu un porc libidinos, doamna Ghibortea era mai preocupata de aspectul stiintific al intamplarii, decat de dovezile de adulter. Doamna Ghibortea si-a pus intrebarea daca, de-a lungul secolelor, de cand oamenii observasera ca exista o legatura cauzala intre intorsul unui pahar cu fundu-n sus si lucrurile pierdute, intorsese vreodata cineva doua. Mai mult, daca
intorsese cineva in acelasi timp si alte recipiente, decat pahare, ca sa constate pana unde mergea puterea intorsului.
Doamna Ghibortea a intors o oala de supa si, intr-un mod absolut inexplicabil, a gasit in mijlocul patului pe care-l facuse cu mana ei, o suta de euro. Fapt ce dovedea ca era important ce intorci, daca vroiai sa ti se indeplineasca niste dorinte ascunse.
Doamna Ghibortea a inteles ca putea sa regaseasca astfel nu numai obiecte si acte, ci si sentimente pierdute o data cu maritisul, amintiri frumoase din studentie, iubiri neimplinite, intrebari carora nu le daduse niciodata de capat, idei si initiative de care nu se credea in stare. Intr-un elan stiintific greu de banuit la o femeie, care nu se remarcase niciodata prin nimic, doamna Ghibortea a intors toata casa cu fundu-n sus. Probabil ca o buna parte din intoarceri anulau puterea rituala a altora, fiindca in clipa in care doamna Ghibortea a intors si cada cea noua, pentru care Misu nu gasea un om priceput s-o monteze, desi se astepta la o descoperire mai mare decat scrisorile verisoarei de a doua, nu a aflat sub ea decat niste gandaci. Asa a si gasit-o domnul Misu, cu apartamentul ravasit si cu o privire confuza. Domnul Misu s-a apucat sa puna paharele, oalele si ghivecele goale la locul lor, in felul sau calm si tacut. In timp ce se indrepta spre ultimul pahar, acela cu care sotia declansase teribilul experiment magic, doamna Ghibortea l-a intrebat: ""Ce a fost intre tine si verisoara-ta?"" ""Fuse si se duse - a raspuns cu un oftat discret domnul Misu - dar uite ce pahare frumoase de cristal ne-a trimis fata la nunta! Ar trebui sa umbli mai atent cu ele sa le ramana copiilor"".