"Voiculescu e incapabil sa-si gestioneze criza"

Intitulat Felix, Mircea si Dorin, editorialul publicat de Dorin Tudoran in Jurnalul National de vineri, 14 iulie, a fost urmat de o scrisoare deschisa pe care Dan Voiculescu i-a adresat-o editorialistului luni, 17 iulie, in paginile aceluiasi ziar. Presedintele PC califica editorialul lui Dorin Tudoran drept "insultator" si "descalificant pentru un aparator al libertatilor fundamentale ale omului si un luptator pentru democratie".
Joi, 20 iulie, Camelia Voiculescu, presedinte al trustului de presa Intact, a publicat in Jurnalul National o scrisoare deschisa adresata lui Marius Tuca prin care cerea directorului ziarului indepartarea lui Dorin Tudoran din randul colaboratorilor Jurnalului National. Cu o seara inainte, miercuri, 19 iulie, Antena 1 difuzase in buletinele ei de stiri scrisoarea Cameliei Voiculescu in care Dorin Tudoran era acuzat ca ar fi folosit "expresii demne de un talk-show pe maidan".
Luni, 24 iulie, Dorin Tudoran a publicat un drept la replica in acelasi ziar, mentionand, printre altele, doua lucruri. Primul: initial, intr-un mesaj particular, vineri, 14 iulie, Dan Voiculescu il felicitase pentru editorialul din aceeasi zi. Al doilea: considera nula si neavenita cererea adresata de Camelia Voiculescu lui Marius Tuca, intrucat anuntase deja conducerea Jurnalului National ca isi intrerupe colaborarea cu ziarul.
Solicitat sa comenteze cele petrecute, Dorin Tudoran a refuzat pana acum sa raspunda intrebarilor pe care i le-au adresat numeroase organe de presa. Astazi, fostul editorialist al Jurnalului National raspunde pentru prima oara intr-un interviu legat de acest incident de presa.
"Mi-e greu, foarte greu, sa-l mai iau
in serios..."
In scrisoarea deschisa pe care v-a adresat-o la 17 iulie, in Jurnalul National, Dan Voiculescu va reaminteste ca ati criticat in dese randuri "mania jurnalistilor romani de a condamna o persoana fara o minima verificare" a faptelor, dar in cazul sau nu ati mai folosit prezumtia de vinovatie. Ce aveti de spus?
E bine ca Voiculescu isi reaminteste ca am scris de multe ori in favoarea prezumtiei de nevinovatie. Desi am inteles frustrarile celor ce vad ca nimic nu se misca impotriva vinovatilor dovediti si a celor considerati vinovati chiar inainte de a fi gasiti vinovati, am luat peste picior ideea inlocuirii prezumtiei de nevinovatie cu prezumtia de vinovatie propusa de Alina Mungiu-Pippidi. Daca un asemenea proiect aberant ar reusi, Romania s-ar indeparta si mai mult de ce se intelege prin stat de drept. In editorialul incriminat de Voiculescu, nu sugeram ca eu suspend prezumtia de nevinovatie in cazul sau. Ii atrageam doar atentia ca, prin felul inadecvat in care a reactionat dupa aparitia notelor informative semnate "Felix" ori "Dan Voiculescu", a compromis singur sansa de a se mai bucura de prezumtia de nevinovatie. Voiculescu a declarat ca aparitia notelor informative facea sa cada acuzatia ce i s-a adus de ani si ani - general de Securitate si manipulator al fondurilor Ceausescu. Continuu sa cred ca s-a aparat neadecvat, extrem de contraproductiv.
Sa probeze ca nu a avut nimic de-a face cu politia politica
L-ati acuzat, ori nu, ca a facut politie politica?
Problema lui Voiculescu nu este daca Dorin Tudoran il crede ca nu a facut politie politica. Problema lui Voiculescu ramane ce cred ceilalti romani. Iata un exemplu. Mi-a reprosat ca nu l-am cautat spre a-mi pune la dispozitie "cum am procedat cu multi lideri de opinie din tara" documentele din care sa ma conving ca este victima unei lucraturi. Intrebare: din toti ceilalti lideri de opinie carora le-a pus la dispozitie documentele respective, unde si cati s-au pronuntat in sensul sperat de Voiculescu?
Chiar nu credeti ca este victima unei lucraturi?
Evident ca este si victima unei lucraturi. Asta spunea si editorialul meu! Dar, mai presus de orice, este victima propriei incapacitati de a administra corect situatii de criza. Ar fi fost incorect ca o asemenea constatare sa lipseasca din editorialul meu. Chiar sa nu existe un curs de Crisis Management la colegiul britanic unde studiaza?
Totusi, considerati ori nu ca a facut politie politica?
Afirm si aici ce i-am raspuns in particular. Voiculescu, chiar inainte ca domnia sa sa-mi adreseze ciudata scrisoare deschisa. Bazandu-ma doar pe ce am vazut pana acum, nu sunt convins ca el si nemesisul sau, Traian Basescu, au facut neaparat politie politica. Dar e limpede ca amandoi au scris note informative sau de serviciu. De aceea, in editorialul meu termenul de "politie politica" nu apare decat o singura data si constituie aproape un citat din nota transmisa acum cativa ani de CNSAS ziarului ZIUA. Ce nu avea cum lipsi era sintagma "autor de note informative", caci notele exista. Daca ele au fost folosite de cei carora le-au fost date in scopuri acoperite de sintagma-umbrela "politie politica", nu eu sunt institutia acreditata si dotata cu ce este necesar pentru a da un verdict plauzibil.
Nu cred ca toti oamenii ce tineau cartile de imobil in blocurile de locuit au colaborat cu Securitatea, facand politie politica, doar pentru ca, intrebati daca stiu ca un vecin vrea sa fuga in Germania, au raspuns "Nu stiu, tovarasu', de unde sa stiu? Mie Ionescu mi se pare un om cumsecade si la locul lui". Asta nu exclude realitatea ca alti detinatori ai cartilor de imobil chiar colaborau cu Securitatea si isi denuntau vecinii.
Nu cred ca au facut politie politica nici cei care, luati la bani marunti de Securitate pentru fuga in Occident a unor rude, au raspuns "Nu am stiut, tovarasu', de unde era sa stiu ca planuiau sa fuga? Daca spuneti dvs. ca au fugit, condamn gestul si activitatile lor nepatriotice." Problema lui Voiculescu ramane sa probeze ca nu a avut nimic de-a face cu politia politica. ii doresc sa lamureasca aceasta situatie cat mai repede si total in favoarea sa. Dar a trata superficial existenta notelor informative ori de serviciu, a le pune doar pe seama unei "lucraturi tipice bataliei politicianiste", a da raspunsuri diferite la aceeasi intrebare (Cum si de ce ati ales pseudonimul "Felix"?) nu il poate ajuta pe Voiculescu sa isi recapete credibilitatea. Dimpotriva.
Voiculescu reactioneaza pripit
Editorialul dvs. venea dupa un verdict al CNSAS. Inseamna ca erati de acord cu verdictul, nu?
Nu. Scriind atat de limpede care sunt motivele pentru care nu pot considera CNSAS o institutie avand autoritatea morala de a da vreun verdict, nu aveam cum sa spun ori sa sugerez ca iau veridictul lor drept ireprosabil tocmai in cazul Dan Voiculescu. Dar nici nu aveam cum sa trec peste faptul ca, atunci cand verdictul CNSAS i-a convenit, Voiculescu nu a pus sub semnul intrebarii autoritatea morala a Colegiului, ba chiar s-a laudat cu verdictul respectiv, iar cand verdictul s-a schimbat, considera existenta Colegiului nula si neavenita. E vorba de elemente de logica elementara. Ignorarea lor nu il poate ajuta pe Voiculescu sa administreze o stare de criza. Dimpotriva.
Sa inteleg ca nu... intelegeti modul cum se apara Voiculescu?
Modul in care se apara cuprinde deseori o componenta aiuritoare. In toiul unei polemici, a acuzat un membru al CNSAS ca ar fi fost racolat de Securitate in 1983 de catre un misterios colonel B. Nu a produs pana acum nici o dovada in sustinerea acuzatiei. A ramas dator opiniei publice si cu dovezile ca fostul vicepremier George Copos ar fi fost amenintat ori santajat de dnii Sorin Rosca Stanescu si Sorin Ovidiu Vantu. In schimb, a aparut marturia lui Copos ca fusese vorba doar de o gluma telefonica intre cei trei amici. Episodul a fost jenant, asa cum am scris la timpul respectiv chiar in Jurnalul National.
Voiculescu reactioneaza pripit, face afirmatii grave si nu aduce probe pe masura. Cand te consideri victima unei lucraturi monstruoase, ba chiar a unui lant de cumplite nedreptati, cea mai proasta strategie pe care o poti alege este sa acuzi la randu-ti fara a putea produce probe. E suficient sa fii prins cu fofarlica o singura data, pentru a-ti narui credibilitatea.
Un alt repros pe care vi l-a facut a fost stilul, tonul textului dvs.
Nu e locul potrivit sa-i explic lui Voiculescu diferenta intre pamflet si injuratura. Ia timp si spatiu tipografic. Tot ce pot face este sa il intreb daca si-a pus vreodata intrebarea de ce despre domnia sa (ca si despre atatea plutoane de politicieni) foarte multi gazetari nu mai pot scrie nimic altceva decat pamflete? Bune, proaste, asta e o alta chestiune.
Totusi, l-ati facut "peltic".
Nu. Am spus altceva. Chiar e nevoie sa reamintesc despre rolul stilului figurat in stilistica? Citez ce am scris "Peltic - cand vine vorba de evidente". Deci, se impleticeste cand trebuie sa raspunda unor evidente inconfortabile. Nu asta a facut cand, raspunzand la intrebarea referitoare la pseudonimul "Felix", a dat variante diferite printre care si aceea ca ideea i-a venit de la cititul romanului "Felix si Otilia" (!), pentru ca, intr-un alt raspuns la aceeasi intrebare, sa spuna ca pseudonimul i-a fost sugerat de cei care i-au cerut nota informativa? A cerut cu insistenta sa i se dea documente pe care le avusese de fapt sub ochi inca de acum cativa ani. Nu spun ca nu avea dreptul sa le ceara si azi, dar cum de nu si-a recunoscut inca in urma cu doi ani paternitatea unei note semnate "Felix"?
Nu am obiceiul de a ma lepada de prieteni
Daca tot ati dat cateva scurte citate dintr-o corespondenta particulara, de ce nu ati mers pana la capat? De ce nu ati reprodus integral mesajele? De ce v-a fost teama, e Tudoran?
Nu mi-a fost teama de nimic. Mi-am calcat foarte greu pe inima citand scurte segmente dintr-o corespondenta electronica privata. Sunt impotriva unei asemenea practici. E neonorabila. Dar ipocrizia unora te poate impinge la asemenea gesturi. In plus, am dorit sa-l feresc pe Voiculescu de a comite cumva eroarea de a-mi raspunde ca nu mi-a trimis niciodata mesajele respective, fiindca de ar fi facut o asemenea eroare chiar m-ar fi pus in situatia de a-i raspunde foarte serios. Si mi-e greu, foarte greu, sa-l mai iau in serios. Desi, in unele privinte, chiar e un om foarte serios.
V-a legat o veche prietenie...
Credeam ca raspunsul dat in Jurnalul National lui Voiculescu a lamurit si aceasta perceptie publica eronata, datorata, e drept, unei declaratii pe care am facut-o in 2004, cand, la o conferinta de presa, spuneam ca ne cunoastem din copilarie, adolescenta. Nu am obiceiul de a ma lepada de prieteni, dar lucrurile stau asa. Ne-am cunoscut in adolescenta. Stateam in acelasi cartier, in aproprierea patinoarului 23 August. Jucam amandoi hochei pe gheata, chiar daca in echipe diferite. Din decembrie 1964, cand eu am pus patinele in cui, ba m-am si mutat in alt cartier, nu l-am mai revazut pe Voiculescu timp de 40 de ani. Cand, la sugestia unei terte persoane, m-a cautat si ne-am intalnit in mai 2004, nici macar nu ne-am recunoscut. Citind in avionul ce ma ducea inapoi la Washington o carte a ui Voiculescu plina de inserturi autobiografice, mi-a revenit in minte chipul unui adolescent cu acelasi nume, scene din adolescenta. Ajuns acasa, l-am contactat si l-am intrebat daca el era... Mi-a confirmat ca da, el era. A fost si momentul cand am hotarat ca, in particular, sa renuntam la "dumneavoastra" si sa ne reintoarcem la tutuiala din adolescenta.
A fost de ajuns acest declic emotional, pentru ca dvs. sa acceptati rolul de consilier al lui Voiculescu, cand stiati de suspiciunile ce-l vizau, de acuzatiile ce i se aduceau, de convingerea atatora ca fusese membru al Securitatii ori ca, in cel mai bun caz, doar colaborase cu ea?
Nu. Am acceptat oferta lui Voiculescu din cu totul alt motiv. Era evident pentru mine ca monopolul unor partide de tip PSD ori "aliante impotriva naturii" intre partide de dreapta si de stanga nu pot fi dinamitate decat prin consolidarea unui partid de bresa. Dupa ce iesise din alianta cu PSD si denuntase "partidul stat", PUR obtinuse in alegerile locale procentaje nesperat de bune si a avut sansa de a construi pe acest capital.
Varianta strategica era sa mearga singur la alegerile parlamentare. Daca nu intrunea pragul electoral de 5%, nu ar fi fost nici o nenorocire. Ramas in afara Parlamentului, ar fi putut continua sa se manifeste ca un partid cu idei, cu initiative concrete, dornic si capabil sa joace un rol pozitiv. Ar fi putut castiga, pas cu pas, increderea unei parti a electoratului si, in alte alegeri, poate chiar in unele anticipate, ar fi putut accede in Parlament pe cont propriu.
Varianta tactica - obiectivul imediat - era o alianta, dar nu tocmai cu formatiunea politica pe care o denuntase drept "partid-stat". Nici teama ca ramas in afara Parlamentului, partidul s-ar fi destramat nu trebuia luata in seama. Simplu: daca un partid se poate risipi pentru ca nu intra in Parlament, partidul respectiv nu exista. Intr-un cuvant, prea multi din membrii partidului nu au vrut sa afle daca PUR chiar exista. Restul a venit de la sine. Criza de identitate s-a cronicizat.
In privinta banuielilor si suspiciunilor, am facut doua lucruri. Intai "mi-am facut temele", cum se spune. Am verificat, pe toate caile pe care le aveam la indemana, credibilitatea acuzatiilor ce i se aduceau lui Voiculescu. Nici una din sursele contactate nu a putut sa-mi confirme ca era vorba de certitudini. Al doilea lucru: cand ne-am revazut peste cateva luni, Voiculescu m-a luat prin surprindere intrebandu-ma daca exista ceva in trecutul meu cu care as putea fi santajat. Am ramas o clipa nauc, m-a apucat rasul. Suspectatul, acuzatul Dan Voiculescu il intreba pe Dorin Tudoran daca nu cumva, careva, ceva... Apoi i-am spus: "Nu, nu avea nici o grija. Dar tu?" M-a asigurat ca nu are nimic de-a face cu nici una din acuzatiile ce i se aduc. Mi-a fost suficient.
Ca de atatea alte ori in viata, mi-am asumat un risc. Nu-l regret nici acum. Lui Voiculescu ii doresc, cu toata sinceritatea, sa-si dovedeasca dreptatea si sa-si gaseasca linistea. Iar daca cei ce-l acuza vor dovedi ca dreptatea e de partea lor, ii doresc lui Voiculescu sa aiba puterea de a accepta ca pana si altii pot avea dreptate, nu doar Dan Voiculescu.
"Chiar vor sa se convinga care este adevarul?"
S-a scris la timpul potrivit ca, initial, Dan Voiculescu si conducerea partidului v-au invitat sa fiti candidatul PUR la Presedintie? Este adevarat?
Istoria nu se scrie cu ce ar fi fost, daca s-ar fi intamplat nu stiu ce. Singurul adevar cu adevarat important este ca nu am candidat vreodata la functia respectiva. Celelalte scenarii raman "simple ipoteze de lucru"...
Dar la Jurnalul National cine v-a invitat sa colaborati, nu Dan Voiculescu?
Nu. Marius Tuca. Voiculescu nu a jucat nici un rol. A aflat de la prieteni ca am inceput sa scriu editorialul de vineri. Si pentru ca tot suntem aici, cei care continua sa scrie ca, totusi, dupa ce am incetat colaborarea cu PUR, am devenit editorialist alJurnalului National ar putea controla colectia ziarului spre a se convinge ca se insala. Intrebarea este - chiar vor sa se convinga care este adevarul?
M-a tulburat amestecul nefericit
fiica-manager
I-ati raspuns doar lui Voiculescu. Cameliei Voiculescu nu i-ati raspuns decat, asa, in P.S.-ul raspunsului catre tatal ei. De ce?
Am inteles reactia fiicei. Am simtit durerea copilului. M-a uluit reactia managerului. Si m-a tulburat amestecul neferict al celor doua ipostaze - fiica si manager - intr-un text ce poate deveni un studiu de caz pentru studentii romani interesati de managementul de presa. Dar durerea copilului a atarnat mai greu. Nu am vrut sa insist pe nerozia managerului. Regret ca i-am raspuns si cat i-am raspuns. In sfarsit, m-a dezgustat felul ciocoiesc in care i-a umilit pe cei de la Jurnalul National. Tot tambalaul cu difuzarea scrisorii deschise catre Tuca pe posturile de televiziune ale trustului Intact a fost de un ridicol suprem. Din nefericire, fiica a dovedit aceeasi incapacitate de a administra momente de criza de care sufera si tatal. De fapt, a creat o criza de management pentru trustul de presa pe care il conduce.
Ce v-a deranjat cel mai mult in textul d-nei Voiculescu?
Nu m-a deranjat, m-a intristat. M-a alarmat. D-na Voiculescu ridica deasupra capului cuvinte ce o pot strivi. Fiecare in felul lui - "regula sacra" si "desantat", "principiu sacrosant" si "gazetarie de joasa speta", "cod deontologic" si "foi imunde", "respectarea dreptului la imagine" si "talk-show pe maidan" - este un cuvant ori un concept cu incarcatura nucleara. Copiii nu trebuie impinsi de parinti sa se joace cu asa ceva.
Chiar nu v-a deranjat nimic, nimic?
OK. Mi s-a parut ca in mustruluiala trimisa lui Tuca, d-na Voiculescu foloseste cam de sus sintagma "colaboratorul dvs". Daca asa au stat lucrurile, poate ca ar fi meritat sa-i raspund ca, sigur, nu e mare scofala sa fii colaboratorul unui ziar, dar e ceva mai onorabil decat sa fii, sa zicem, colaborator al Securitatii.
M-a deranjat si ipocrizia. Sa fii fata celui numit de Traian Basescu "solutia imorala" si sa-l aperi pe Traian Basescu de... Dorin Tudoran e o performanta. Sa fii fata lui Dan Voiculescu, cel care, dupa ce l-ai aparat pe Traian Basescu de Dorin Tudoran, il acuza pe presedinte ca desecretizeaza toate dosarele cu exceptia celui propriu din motive limpezi ca lumina zilei e o situatie bizara.
M-a deranjat si falsa pudibonderie. Sa il acuzi pe Dorin Tudoran ca "injura desantat" si foloseste "expresii demne de un talk-show pe maidan", dar sa nu ai nici o tresarire citind titlul altui editorial (de altfel foarte bun!) ca Vai de pulika noastra!, in acelasi Jurnal National, e alta performanta.
Am dorit
sa raspund sumedeniei
de intrebari
In sfarsit, e Tudoran, de ce ati refuzat atata vreme sa comentati acest incident de presa in afara paginilor Jurnalului National? De ce ati acceptat acum?
Din doua motive. Cel dintai - respectarea deontologiei. Atata vreme cat, macar teoretic, eram indrituit la un drept la replica in paginile Jurnalului National, nu s-ar fi cuvenit sa comentez cele intamplate in paginile altei publicatii sau in emisiunile unor posturi de radio ori televiziune. Al doilea - am fost si continuu sa fiu convins ca o parte din interesul pe care mi l-au aratat numeroase mijloace de informare in masa romanesti nu venea dintr-o simpatie pentru mine, dintr-o solidaritate de breasla. Mai degraba, venea din ura, dispretul de care se bucura azi controversatul Dan Voiculescu si mai tot ce tine de numele sau. Or, cultivarea si incurajarea urii nu fac parte din preocuparile mele. Mai mult, le consider irationale si dezonorante.
Atunci, de ce ati acceptat sa discutati acum?
Am dorit ca, dupa ce lucrurile s-au linistit, sa raspund, fie si indirect, tuturor colegilor de presa ce mi-au adresat, cu buna credinta, o sumedenie de intrebari legate de aceste intamplari si de colaborarea mea din 2004 cu Dan Voiculescu si PUR. Glumind, as aminti o povata Zen "Daca vrei neaparat sa gasesti un anume lucru, fa bine si nu-l cauta."
Ce a urmat in paginile Jurnalului National, si nu doar acolo, dupa editorialul meu din 14 iulie, a fost cu totul altceva decat un "incident de presa". Cei de la ziar, incepand cu Tuca, au fost victimele acestui sinistru "altceva". Regret profund felul in care au fost batuti peste degete cu nuiaua de catre monitorul clasei si le multumesc pentru acesti doi ani in care m-au tratat ireprosabil, chiar si atunci cand i-am pus in dificultate, uneori in mare dificultate.

---

Despre autor: