O idee buna care poate fi rea

Exista idei care la prima vedere te entuziasmeaza, dar care, cand le estimezi consecintele departate, ajungi sa constati ca sunt nefaste.
Nu cunosc o creatie artistica care sa ii fi descris pe turnatori sau pe colaboratorii de taina ai autoritatilor ca pe niste personaje morale, simpatice, frecventabile. Totdeauna sicofantii si calaii erau persoane indispensabile, dar cu care nu dadeai mana. Gadele isi ascundea fata sub cagula in timpul executiilor spre a nu se expune excluderii sociale ulterioare. Mai recent, in Franta, amintirea acomodarii cu ordinea impusa de ocupantul german a devenit atat de penibila incat chiar si cuvantul "colaborare" se foloseste cu prudenta. Oarecum la fel se pune problema spionilor. Spionajul a trezit in acelasi timp atractie - dedusa din curiozitatea de a deslusi mistere - si respingere - nascuta din frustrarea fata de interdictia de a le penetra. Este firesc, deci, ca in mentalul colectiv agentii activitatilor secrete sa fie suspecti si de aici orice masura luata pentru infierarea lor sa fie salutata.
In umbra secretului s-au comis, intr-adevar, abuzuri si ticalosii. De aceea transparenta are valoare deopotriva preventiva si curativa. Pe de alta parte, actiunea secreta a fost pusa adesea in chiar slujba devoalarii secretului, adica a transparentei. Spioni, informatori, colaboratori au lucrat pentru a descoperi ce se ascunde sub scutul aparentelor si au permis asumarea de riscuri, consolidarea increderii, promovarea colaborarii, garantarea securitatii. Multe tratate internationale nu s-ar fi incheiat in lipsa convingerii ca punerea lor in aplicare poate fi verificata cu instrumentele spionajului.
Acum in Romania se pune problema deconspirarii informatorilor, colaboratorilor si chiar a ofiterilor fostei Securitati. Se spune ca fara exceptie, au facut parte din aparatul represiv care a tinut in viata sistemul totalitar. in acest context se pun in circulatie arhiva "Dunarea" si dosare continand secrete legate de siguranta nationala. Nimeni nu indrazneste sa formuleze indoieli in legatura cu astfel de initiative. Valoarea reala a demersului va ramane insa indoielnica, atata timp cat nu vor fi definiti termenii, nu se vor stabili reperele politico-morale la care se raporteaza conduita supusa deconspirarii si nu se vor stabili tintele viitoare in domeniul informatiilor secrete.
Ce inseamna "colaborare" cu Securitatea? Au colaborat oare cei care dupa ani de inchisoare politica au fost convocati spre a declara ce au vorbit cu prietenii intalniti in parc; ori cei care, sub presiune, au acceptat sa dea informatii intentionand ca astfel sa ii acopere persoanele supuse urmaririi; ori cei care au denuntat planuri privind acte de terorism sau comiterea unor infractiuni de drept comun; ori cei recrutati spre a-si efectua stagiul militar in cadrul trupelor de securitate (actuala Jandarmerie)? Au colaborat "sursele" exploatate in orb sau cei care au cedat la interogatorii? Putem sa ii condamnam pe cei care au colaborat la comiterea de crime, dar nu putem reprosa cuiva ca nu a fost erou ori disident!
Tot de definirea termenilor tine si notiunea de "desecretizare". Aceasta inseamna a face publica o informatie care, din diferite motive, a incetat a prezenta caracter secret. Dimpotriva, a da publicitatii un secret vizand siguranta nationala nu se numeste "desecretizare", ci "tradare". Cand operatiunea este permisa de lege ea se numeste "deconspirare". In lumina unor atari precizari, propunerea Presedintelui Basescu de a face publice secrete implicand politicieni, care privesc siguranta nationala, nu este nici "desecretizare", nici "deconspirare". Daca cumva niste acte nesecrete au fost dosite printre secrete, este interesant cum si de cand a stiut-o presedintele?
Din punctul de vedere al normelor de conduita este de observat ca intr-un regim totalitar toata lumea (cu exceptia disidentilor) lucreaza pentru stat. Daca in sine asta este condamnabil atunci toata societatea trebuie condamnata drept colaborationista. Cred insa ca lucrurile stau altfel. Nu orice fel de colaborare trebuie deconspirata si condamnata, ci numai aceea care a implicat incalcarea drepturilor omului. In masura in care s-a ajuns la crima condamnarea va fi si penala.
In fine, ce vrem pentru viitor? Vom renunta la informatori si colaboratori? Nu vom mai culege informatii? Nu vom recruta agenti? Daca nu, atunci mai bine sa ii deconspiram pe toti fostii spre a exclude macar tentatia de a-i santaja. Probabil insa ca vom fi obligati sa continuam cu astfel de indeletniciri, intrucat partenerii si concurentii nostri externi cu siguranta o vor face. In acest caz este bine ca viitorilor nostri agenti de informatii sa le dam sentimentul ca indeplinesc o munca nobila, nu una rusinoasa; ca sunt protejati impotriva unor riscuri extreme; ca vor primi tot ceea ce le este necesar spre a performa. Ceea ce nu inseamna a le conferi privilegii ori a-i scuti de control si raspundere, drepturile lor fiind doar contrapartida rezonabila a riscurilor pe care li se cere sa si le asume.
Fara atari nuantari o idee buna va fi, in realitate, una rea. Foarte rea!

---

Despre autor: