Cred in vigoarea spiritului literar romanesc

Riri Sylvia Manor, "Privind" este prima ta carte de poeme, publicata in limba romana, dupa ce ai reluat legatura cu tara.
In anul 2000, dupa ce de cativa ani buni revenisem la poezie, cu bucuria de-a redescoperi in scris limba romana, in care comunicasem de copil si pana la terminarea Facultatii de Medicina din Bucuresti, am publicat intr-adevar, volumul de poezie "Privind", la editura "DU STYLE", carte care a fost rasplatita cu premiul "Lucian Blaga". A fost un moment emotionant reintalnirea, dupa atatia ani, cu literatura romana de care fusesem despartita de mai bine de trei decenii. Asta mi-a dat curajul sa continui, desi, eu, ca neuro-chirurg oftalmolog care inca profeseaza, am timpul riguros impartit. Dar iubirea de poezie nu m-a parasit nici in lungile perioade de pauza de scris.
Acum pregatesti cu febrilitate un nou volum de poezie, pe care-l vei publica nu peste mult timp.
Intr-adevar, am terminat si am predat tiparului o noua carte de poeme al carei titlu mi-a fost inspirat de termenul "Save As..." folosit la calculator pentru a pastra un anumit subiect. Poezia cu care incepe cartea are ca tema contrastul dintre imbatranirea fizica si lipsa de uzura a sufletului. Alta tema pe care o dezvolt e bazata pe actualitate. Bineinteles ca realitatea israeliana ma face adesea sa scriu: "Nu va obisnuiti/ vreodata/ a muri/ va implor/ sa nu /va obisnuiti./ Fiecare copil mort/ ramane un copil virtual/. Toti copiii mortii/ ai nostri/, ai lor/ seamana leit intre ei/ fiecare copil mort are/ nas/ochi/vise/ si acelasi numar de cromozomi/ ingropati sub pamant/ ce nu vor mai inflori primavara".
De cate ori revin in Romania - si de acum probabil voi reveni in fiecare luna ca sa dau consultatii de neuro-oftalmologie la o clinica din Bucuresti - de tot atatea ori revin si pasesc pragul librariilor. In acele momente ma simt in Nirvana. Sunt uimita de aparitia atator reviste literare si intotdeauna regret ca nu pot avea temporar mai multe perechi de ochi ca sa pot citi simultan cat mai multe articole! Acest lucru este de fiecare data o sarbatoare pentru mine.
Ce-ti spune viata literara romaneasca a momentului de care te-ai atasat si pe care ai inceput sa o cunosti?
Eu cred in vigoarea spiritului literar romanesc si ca o dovada este si faptul remarcabil al existentei in toata Romania a grupurilor literare care dau viata si culoare diverselor curente literare, in ciuda luptei continue pentru banii necesari publicarii de carte. Numarul impresionant de edituri, fiecare avand politica proprie in alegerea textelor, cu seriozitate si competenta, este iarasi un lucru bun. Scriitori autohtoni si straini umplu rafturile librariilor cu aparitii de ultima ora. Sunt si aparitii editoriale de gust indoielnic, ca peste tot in lume, care infantilizeaza masele si nu stimuleaza inteligenta, fiind pur comerciale. Cititorul profesionist poate gasi insa cartile care merita sa fie citite. Un alt fapt, care este motiv de mandrie si de normalitate culturala, este Festivalul anual "Zile si nopti de literatura" de la Neptun, care aduna mari scriitori din toata lumea. Ca israelianca am fost mandra ca in 2004, Amos Oz a primit marele premiu "Ovidius" si ca alti poeti si prozatori israelieni au participat de asemenea la acest important festival de literatura.
Observ in ultimii ani o schimbare de limbaj, de univers, de abordare a temelor. Este normal ca marea transformare a Romaniei inceputa in '90 sa-si gaseasca ecoul literar mult mai tarziu. Literatura are nevoie de o distanta in timp pentru a face inteles ceea ce s-a intamplat in societate.
Dupa mine, noile generatii de scriitori trebuie sa fie foarte atente la modul in care intra in literatura, pentru ca pe de o parte trebuie sa reprezinte continuitatea a ceea ce s-a scris bun, pe de alta parte trebuie sa aduca ceva cu adevarat nou, din unghiuri de vedere inedite, sa respire intr-un ritm caracteristic fiecaruia dintre ei, sa invete din citit si din propria traire, prin propria personalitate.

---

Despre autor: