Razboiul din Liban si convulsiile din Alianta, demisiile din serviciile secrete si scandalurile financiare, marea si profund invrajbitoarea diversiune privitoare la colaboratorii Securitatii din mass-media, toate astea il fac pe omul informat sa se simta mic, vulnerabil, fara perspectiva, iar pe cel indiferent sa se considere scutit de orice responsabilitati comunitare.

Frica, instabilitatea sociala, sentimentul iminentei unor necazuri si mai mari il schimba pe romanul de rand dintr-un om ca toti oamenii intr-unul suspicios, vindicativ, iritabil, inflexibil, urmarit de culpe genetice. Zicala: ""Asa suntem noi, romanii, dezbinati de la natura"" ar trebui revizuita. Asa suntem noi, romanii, in Romania. Am fost si inca suntem condusi, stapaniti, conform cu stravechiul dicton, prin dezbinare, o dezbinare coordonata de sus, din afara, dinspre Putere. Inainte de 1989 exista la Comitetul Central al PCR o sectie care stabilea marimea si orientarea unor campanii mediatice, astfel incat individul sa nu se preocupe in nici o zi si in nici o saptamana de ale lui. Sa stea tot timpul sub presiunea unor evenimente majore, in comparatie cu care intamplarile si permanentele din casa si din familia sa - foamea, boala, frigul, nasterea, moartea, crizele de toate felurile, tinand de conditia umana - sa para nu doar mici si lipsite de o identitate solida, ci si inoportune. Ziaristul care indraznea sa propuna la gazeta lui o idee de ancheta, de reportaj sau de comentariu interesand viata de fiece zi primea, indiferent ca lucra la un cotidian din Capitala sau la un saptamanal de provincie, aceeasi replica: Acum te-ai gasit, ma, cand e Plenara cu cadrele sa scrii despre gaurile din asfalt? Sau: Acum ti-a venit, ma, sa scrii despre cozile la branza, cand se implinesc 257 de ani de la Batalia de la Codrii Cozminului? Doua erau evenimentele care trimiteau in derizoriu si in comportament antipartinic, antistatal si antinational orice tresarire de particular cotidian: muncile Ceausestilor si aniversarile. Numai cateva tari de tot sarace din Africa mai aveau atatea sarbatori, celebrari si festivaluri ca noi. Un gazetar egiptean mi-a povestit ca la ei, in anii economici mai buni, calendarul reducea mult din celebrarile religioase, dar cand economia mergea prost si lumea flamanzea, acestea se indeseau ocupand doua treimi din zilele anului.
Cand plec din Bucuresti si nu deschid cateva zile televizorul, nu citesc ziarele si nu discut politica, ma ajung din urma niste griji si bucurii ale familiei, ale prietenilor, ale celor apropiati, griji si bucurii amanate, de luat in seama altadata. Capat un gen de curaj reparatoriu si-mi zic: Sa-i ia dracua€™ pe toti cu diversiunile si aranjamentele lor deputatesti si guvernamentale.
Am fost plecat cateva zile din tara si, acolo, departe, problemele personale mi-au dovedit deodata mai acute ca in Bucuresti. Mi-am spus: Cum ajung acasa, o saptamana ma ocup cu trupul si cu mintea, numai de treburile imediate ale familiei. Dar a venit demisia sefilor serviciilor secrete si, brusc, mi-a rasunat in memorie reprosul cenzorilor de odinioara din CC: Cum, ma, acum cand Omar Hayssam a fugit din tara si toata lumea numai de asta vorbeste tu vrei sa-ti duci catelul bolnav la doctor? Pai, ce fel de roman esti tu?