Formarea in Parlament a coalitiei anti-Basescu nu
m-a surprins absolut deloc. Nu ma surprinde nici ca e condusa de Vadim Tudor. Pana acum o luna as fi fost uluit ca la ea participa si liberalii, acum nu ma mai mir. Mi se pare absolut firesc ca sistemul ticalosit, a carui oglinda este astazi Parlamentul,
sa reactioneze la razboiul de unul singur al presedintelui impotriva sa. Din decembrie 1989 si pana azi, Parlamentul Romaniei a fost imaginea fidela a unei natiuni distruse, corupte pana in maduva ei, debusolate si reactionare. Presedintele Basescu e iarasi singur impotriva tuturor, cum a fost la Primaria Capitalei, cand toti consilierii si primarii de sector erau de la PSD.
Poate ca nu va place sistemul individualist si autoritar al lui Traian Basescu. Aveti tot dreptul sa nu va placa. Si eu i-am criticat de cate ori a fost cazul alunecarile de la constitutionalitate, populismul uneori ieftin, chiar daca benign. In comparatie cu Parlamentul, insa, presedintele ramane o lumina.
Sa stam stramb si sa judecam drept. Va reamintesc, stimati cititori, ca Traian Basescu, castigand alegerile din 2004, a schimbat de unul singur cursul istoriei noastre recente, care se-ndrepta, aparent de neoprit, catre un sistem mafiot gen America de Sud, in care partidul-stat ar fi controlat intreaga avutie nationala si si-ar fi-mbogatit fara limite baronii. Sistemul ar fi fost cu atat mai pervers, cu cat, prin Iliescu cel de trista amintire (il mai tineti minte, ma-ntreb, pe batranelul zambaret, bun de presedinte de bloc, care ne-a condus, incredibil, doisprezece ani, dupa ce alte decenii ne-a condus un cizmar analfabet?), mai era si total compromis ideologic. Caci national-securismul a mers inainte cu stanga romaneasca si merge inca spre noi victorii. Oricat l-ati uri pe Basescu, nu uitati ca fara el astazi am fi fost sub Nastase, o tara cu douazeci de milioane de matusi si un singur mostenitor.
Vreau sa mai spun un lucru Basescu-scepticilor, inclusiv (sau mai ales) liberalilor din conspiratie. Si anume ca singura alternativa la Basescu e Vadim Tudor. Nu exista alta. Nu e-n intentia mea sa sperii pe nimeni, ci doar sa avertizez. Daca prin absurd - sper eu, in continuare - procedura de debarcare din functie a actualului presedinte ar reusi, in mod automat l-am avea presedinte pe Corneliu Vadim Tudor. El stie ca asta e sansa vietii lui si, cum ati vazut, s-a aruncat in lupta cu toata incredibila lui masinarie de vorbe si dosare. Are si sprijin. Duceti-va, de pilda, pe orice forum al ziarelor, si priviti colcaiala de nevertebrate care-si dau cu parerea acolo. Veti recunoaste imediat oamenii lui Vadim prin agresivitate, primitivism si limbaj suburban, prin rea-credinta si mizerie morala. Ce vor face oamenii acestia daca vor veni la putere? Nu ma-ndoiesc ca vor umple puscariile, cum singuri se lauda, dar ma tem ca nu cu corupti, ci cu voi, liberalilor, cu voi, intelectualilor, cu tine, omule cinstit, care citesti aceste randuri, si cu mine. Cum vor guverna ei statul roman, in ce fel vom deveni cu ei o tara europeana - va ofer, iata, alte prilejuri de intunecata reverie...
Lumea politica romaneasca se apara acum, ca un singur suflet, in fata pericolului suprem: Basescu. Si-a gasit, in fine, numitorul comun, care este frica. Frica de deconspirare a trecutului patat, frica de legalitate, frica de Europa. De civilizatie, in cele din urma. E o frica sadita adanc in acest popor vegetal, si care se reflecta, inzecit, in reprezentantii sai.