In iunie 1946, inaintea semnarii Tratatului de Pace de la Paris care va reglementa definitiv apartenenta Transilvaniei la statul roman, Lucretiu Patrascanu a tinut un discurs la Cluj. Primii care l-au considerat nepotrivit au fost liderii comunisti din Ardeal. ""Haita"" s-a dezlantuit asupra lui in sedinta la Bucuresti. Problema nationala
Riposta tovarasilor de partid fata de textul cuvantarii sustinute de Patrascanu la Cluj, ale carei abateri de la canoanele comuniste fusesera sesizate de Sorin Toma si Leonte Rautu, nu intarzie sa apara. La 22 iunie 1946 are loc sedinta Biroului Politic cu activul central de partid cu scopul anuntat de Gheorghiu-Dej ""pentru a lamuri punctul de vedere principial al partidului nostru cu privire la problema nationala"". ""DEVIERI"". Dupa ce se da citire materialului critic facut de Secretariat la adresa cuvantarii lui Patrascanu de catre Miron Constantinescu, Gheorghiu-Dej pune in discutie ""devierile"" acestuia. In primul rand, aceea de a-i fi criticat doar pe revizionistii si nationalistii maghiari, nu si pe ""sovinistii romani"". Apoi, faptul ca acorda credit ""regimurilor reactionare"" din trecut prin afirmatia ca transilvanenii au cunoscut sub stapanirea ungureasca si sub cea romaneasca interbelica o anumita ""stare"". Alt argument ca Patrascanu a gresit sunt laudele aduse discursului sau de ""cercurile politice ale istoricilor"". Mai grav inca: ""Secretariatul nu daduse insarcinare tovului Patrascanu sa faca declaratii politice de asemenea anvergura cu pozitia internationala a partidului si a guvernului"". Dimpotriva, fusese trimis la Cluj cu ""insarcinarea"" ""sa ia atitudine impotriva dezordinelor de la Cluj, provocate dupa cum stim cu totii de sovinistii romani"". In fata unei asemenea situatii, Gheorghiu-Dej invoca responsabilitatea tuturor acelora care favorizeaza asemenea ""devieri"". AUTOCRITICA. Dupa obicei, Patrascanu isi face autocritica. Din autocritica sa sunt de retinut cateva dintre detaliile care conduc la perceptia mecanismelor vietii de partid. Plecase la Cluj, zice Patrascanu, ""cu simple note, fara un text revizuit de Secretariat"", cuvantarea fiind ""pe trei sferturi improvizata"". O greseala care, promite el, nu se va mai repeta. Se intalnise cu fostii ilegalisti Andrei Patrascu si Vasile Vaida (lideri comunisti regionali in acel moment) carora le spusese ca punctele principale ale discursului le stabilise in Secretariat. Liderii comunisti locali ii sunt insa cei mai inversunati critici, reprosandu-i greutatile create prin discursul lui. HAITA DE PARTID. Si urmeaza iarasi atacul dezlantuit al haitei de partid. Deschis de... Miron Constantinescu si temperat fariseic de Gheorghiu-Dej. ""Fiecare dintre noi are o taruca de sovinism"", zice la un moment dat Dej. Din nou, Gheorghiu-Dej pare interesat de a imparti vina lui Patrascanu cu altii. Cand Rautu il critica pe vorbitor ca se adresase in nume personal multimii, Gheorghiu-Dej ii reproseaza si criticului Rautu lipsa de vigilenta in cele ce s-au petrecut. Sedinta este inchisa dupa luarile de cuvant ale Anei Pauker si Gheorghiu-Dej. Nu rezulta sanctiuni pentru Patrascanu. Dimpotriva, Gheorghiu-Dej ii traseaza ca sarcina (dupa elaborarea si publicarea unui document privind pozitia partidului) sa-si pregateasca ""1-2 articole si vreo doua declaratii"". De nicaieri din acest document nu reies interpretarile ce vor fi atribuite dupa 1968 rivalitatii dintre Patrascanu si Gheorghiu-Dej. O NOUA RUNDA. In iulie are loc o alta sedinta a Biroului Politic. Cum la Craiova tocmai fusese ucis un capitan sovietic, printre altele Biroul Politic pune in discutie situatiile deosebite pe care le ridica in aceste imprejurari exprimarea nationalismului. Cel care pare a dori semanarea vrajbei este Teohari Georgescu. Cu o seara in urma, la Cercul Militar fusesera discutate problemele ridicate de Patrascanu in Ardeal, fapt adus la cunostinta ministrului de Interne prin intermediul unor informatori. ""Unul a spus ca in Partidul Comunist nu sunt romani, zice el. Altul a spus: ""Dar ce tov. Patrascanu nu e roman, Gheorghiu-Dej nu e roman?"". Altul a raspuns: ""Patrascanu e cel mai bun roman. Dar Gheorghiu nu e asa bun"". INDISCIPLINA. Este momentul in care Gheorghiu-Dej solicita sa fie informat despre felul in care si-a tinut Patrascanu angajamentul in sedinta cu activul de partid ce dezbatuse in urma cu o luna greselile ce le facuse in discursul de la Cluj. Insusi Patrascanu se angajase s-o faca. ""Tovarase Gheorghiu - il citeaza Dej - , asteptam pana ce tu pregatesti material si pe baza aceasta luam atitudine."" Materialul, pregatit de Secretariat, aparuse in Scanteia, semnat de Dej, la propunerea Anei Pauker (pentru a vedea reactiile si a spori popularitatea secretarului general, zisese ea). Patrascanu nu-si tinuse insa promisiunea, desi Ana Pauker ii dictase telefonic ce urma sa contina discursul. Patrascanu motiveaza insa ca expunerea ce-o tinuse nu fusese la o intrunire de partid, ca el nu e obisnuit sa-si scrie conferintele. Reiese insa ca, de fapt, el isi facuse autocritica in fata tovarasilor de partid, dar in fata opiniei publice nu tine sa apara ca un disciplinat soldat al partidului. O atitudine contrara disciplinei de fier a lumii unde el, de bunavoie, intrase.