"Nu prea mai am timp sa astept"

Cazul lui Ion Dumitrascu, ce face obiectul unui nou episod din serialul "Dramele proprietatii", pare incredibil la prima vedere. Din mai multe proprietati mostenite, dar si personale, care i-au fost confiscate sub dictatura comunista, acesta n-a reusit sa-si recupereze decat 3,5 ha, din care un singur ha este folosibil. In ciuda a numeroase notificari, cereri si memorii - peste 50 la numar -, Dumitrascu s-a vazut nevoit sa-si cumpere din ultimele economii o casa la tara, ca sa aiba unde sa-si traiasca batranetea. Pentru el, CEDO este un obiectiv de neatins, datorita saraciei in care traieste si a medicamentelor pe care trebuie sa-si cheltuiasca aproape intreaga pensie. La cei 75 de ani pe care e pe cale sa-I implineasca, se pare ca acest personaj mai are mult de luptat cu viata si cu nedreptatile ei.
"Bunicul meu, Florea Sterian, a cumparat o moara in satul Baleasa, comuna Gavanesti, judetul Olt si a modernizat-o. Langa moara a ridicat o carciuma si o casa. Terenul morii avea 2500 mp, iar curtea, pe putin vreo 1500 mp. Dupa '45 a fost declarat de comunisti chiabur, fiind al doilea din sat ca avere. Mai avea vreo 70 ha de teren, pe care le-a impartit celor doua fete. Una dintre acestea este mama mea. Bunicul a avut batoza de treierat, seceratoare, legatoare si multe alte utilaje agricole si animale. Mai intai ne-au luat moara, in 1948. Pe urma l-au arestat pe bunicul. Bunica, saraca, femeie cu doua clase primare, a fost evacuata, traind prin vecini, un fel de rude mai indepartate, pana a murit. I-am tot asteptat pe americani, dar degeaba. Eu eram adolescent pe vremea aceea. Mai rau decat de moara mi-a parut rau de bicicleta pe care mi-au luat-o comunistii. Mama s-a dus dupa tatal meu vitreg, iar ceva mai tarziu eu am plecat la armata. Dupa trei ani am ajuns in Regiunea Autonoma Maghiara si m-am angajat la IRTA ca sofer. Din Targu Mures am plecat la Tg. Jiu, apoi la Bucuresti, unde am lucrat la fabrica Mao Tze Dung, actuala Vulcan. Ascundeam in permanenta din ce familie provin. Asta se intampla prin 1955", ne-a spus Ion Dumitrascu.
"Am cerut sa fiu trecut la rezerve"
Ion Dumitrascu a lucrat prin vreo 13 intreprinderi. Tatal sau natural a fost preot si n-a avut avere. Ii purta numele, ascunzand originea chiabureasca a bunicului, ca sa nu fie dat afara. Dar aceasta stratagema nu tinea foarte mult timp, motiv din care era nevoit sa-si schimbe mereu serviciul. Cu chiu cu vai a ajuns la ITIA, ajutat de un vecin cu grad mare pe umeri. Acesta a garantat pentru el, ca nu va ramane in strainatate, argumentand ca-si iubea foarte mult sotia ca s-o paraseasca. "In 14 ani de munca (peste 120 de curse efectuate in Europa si Asia) am reusit sa-mi cumpar un apartament confort I, cu garaj, in cartierul Drumul Taberei, si o masina. In 1982 am cerut sa fiu trecut la rezerve, ca sa mai stau si eu pe-acasa dupa atata munca. Mie si colegului meu ni s-au intocmit dosare penale, dupa una dintre cursele in Germania, sa vedeti pentru ce fapta. Prin unele parcari de la nemti existau persoane ce faceau contrabanda peste granita cu diverse produse. Plateau cate zece marci germane pentru un costum de blugi, 20 DM pentru un radiocasetofon auto, 50 DM pentru unul portabil si asa mai departe, ca sa le treci peste granita in TIR. In Ungaria sau in Romania i le dadeai inapoi. Plata inainte. Eu nu ma bagam la asa ceva, pentru ca mai aduceam piese pentru auto straine pe care le vindeam cu un profit frumusel. De data asta am luat si eu niste produse de la contrabandist. In total cate zece costume de fiecare, pentru ca se incadrau in banii primiti ca diurna", explica acesta.
"Am aflat de la colegii mei ca am fost condamnat"
"Prin 1985 l-au prins pe neamtul care facuse afacerea cu noi si acesta ne-a turnat la Securitate. Lui i-au dat drumul, dupa ce familia a achitat 198.000 DM. Pe urma a inceput hora cu noi. La anchete am recunoscut ca am dus din Germania, in Ungaria, cate zece costume de blugi. In aceasta perioada am fost operat de prostata, pentru ca am avut cancer. Pe multi i-au ridicat din spital, de la Panduri. Eu am avut noroc, pentru ca Militia m-a gasit anesteziat si astfel am intrat in operatie. Dar la sase zile dupa aceea, m-au externat, ca sa pot fi anchetat de Procuratura. Trebuia sa merg cu burta taiata, va dati seama. Pana la urma, am parasit tara in timpul anchetei, ca turist, cu tot cu sotie, in 1985. Cand eram dincolo, am aflat de la colegi de-ai mei, soferi de TIR, ca am fost condamnat la trei ani si sase luni de inchisoare si nu m-am mai intors. M-am stabilit la Munchen, unde am ramas pana-n 1990. Nemtii mi-au reprosat ca vin la ei de la varsta de 40 de ani, dar ca n-am ramas atunci, ci acum, la 55 de ani. Ce sa faca cu mine? Aveau si ei destui someri in varsta. Mi-au dat o locuinta, ba chiar mi-au stabilit si un ajutor de 1000 DM pe luna, dar loc de munca si cetatenie nu mi-au dat", isi aminteste Ion Dumitrascu.
"Sunt batran, cardiac si nici nu aud prea bine"
"M-am intors in Romania in 1990, si n-as fi facut-o, daca Ion Iliescu nu ne-ar fi zis sa venim acasa cu catel, cu purcel, ca Decretul nr. 223/1974, cu care mi-au luat casa, a fost abrogat. Nici pana la ora actuala n-am reusit sa-mi recuperez apartamentul din str. Cetatea Histria nr. 10, bl. A2, sc. 1, et. 4, ap. 13, proprietate personala, pentru ca in ea locuieste un fost securist. Nici macar garajul nu vor sa mi-l dea, desi a ramas la primarie si poate fi restituit in natura. Nu mi s-a spus nici un motiv, oricate notificari si cereri am facut. Se respinge si cu asta-basta. Am facut si proces. La judecatoria de sector am castigat, dar la Tribunal si Curtea de Apel am pierdut. Mi s-a spus sa ma duc la Strasbourg, dar eu n-am bani pentru asa ceva si nici sa angajez un avocat. Acum locuiesc in comuna Gavanesti, intr-o casa pe care am cumparat-o la intoarcerea in tara cu bani economisiti, pentru ca proprietatile pe care le mostenesc n-am reusit sa le recuperez. Pana acum am scris vreo 50 de memorii. Am primit si raspunsuri, dar toate, fara exceptie, ma informeaza ca "s-a rezolvat, nu se poate". Am sa mai incerc, dar cred ca nu pentru mult timp. Sunt batran, cardiac si nici nu aud prea bine", ne-a explicat acesta.
Ion Dumitrascu s-a adresat si Parchetului de pe langa Judecatoria Bals, primind un raspuns naucitor, dupa o competenta investigatie. Astfel, a aflat ca mama lui a fost improprietarita in 2002, cu zece ha de teren agricol. Numai ca femeia murise cu noua ani mai devreme.
"Nu prea mai am timp sa astept"
Dumitrascu a dovedit ca este mostenitorul legal al bunicului sau, iar mamei i s-a recunoscut calitatea de fiica, dar nimeni nu-l pune in posesie. Nici primarul, nici comisia de aplicare a legii, nici judecatorul, nimeni nu vrea sa-i restituie ceva. "Pe ei nu-i ia nimeni la intrebari ca nu pun legea in aplicare. Poate exista legi si impotriva lor, ca sa puna legea in aplicare, dar este vreunul condamnat? Vedeti ca nu este! In 1991 mi s-a recunoscut dreptul de mostenire asupra a zece ha de pamant, mi s-a dat si adeverinta. Dar am fost pus in posesia a doar 3,5 ha, dintre care folosesc doar un ha. Pe 1,5 ha au fost improprietariti alti consateni, iar pe restul trec vacile spre izlaz si tot acolo se afla groapa de gunoi a satului. Pe restul de 6,5 ha sunt proprietar doar scriptic. In 1995 i-am dat in judecata, pe contencios administrativ, aici, la Bucuresti. Primaria nu s-a prezentat, hotararea a ramas definitiva, urmand sa fiu pus in posesie. De-atunci au trecut 11 ani si nu s-a intamplat nimic. Pe primar il cheama Grigore Dumitrascu, iar inaintea lui a fost unul Ion Enescu. Zic ca nu au de unde sa-mi dea si ma trimit la Fondul Proprietatea. Dar acest fond poate o da ceva dupa vreo doi ani de-aici incolo. Intrebarea e: eu am sa mai traiesc pana atunci? Am 75 de ani, domnu' redactor, si nu prea mai am timp sa astept. Pot sa le spun si eu ceva celor care conduc aceasta tara? Domnilor, cand iau pensia ma gandesc la dumneavoastra; cand iau medicamente mai ieftine, fiindca vreau sa traiesc, ma gandesc la dumneavoastra; cand merg la piata ma gandesc la dumneavoastra; cand merg pe strada, ma trezesc vorbind de unul singur, gandindu-ma la dumneavoastra. N-am omorat pe nimeni si n-am facut rau nimanui. De ce sunt tratat astfel?", a incheiat batranul cu suparare in glas.

---

Despre autor: