""Cine suntem - provocari la adresa identitatii nationale americane""

Cand un politolog cu faima si severitatea lui Zbigniew Brzezinski
califica o carte drept ""un tur de forta intelectual: indrazneata, vizionara si provocatoare. O lucrare fundamentala care va revolutiona intelegerea Americii"", e limpede ca ti se alerteaza senzorii.

Iar cand autorul cartii cu pricina - The Challenges to Americaa€™s National Identity, 2004, tradusa de Nicolae Nastase la editura Antet cu titlul Cine suntem? Provocarile la adresa identitatii nationale americane - este chiar Samuel Huntington, cel care a tulburat multa lume cu a sa Ciocnire a civilizatiilor, atentia devine jubilatie acaparanta.
Nu pot sa va spun nimic despre biografia profesionala si optiunile politice, istorice, religioase etc. ale lui Huntington. Ce e sigur e ca omul care a vazut perfect ca lumea secolului XXI se va decupa potrivit stravechilor criterii ale identitatii religioase este acum preocupat pana la obsesie (si secreta exasperare) de pericolele care ataca din toate partile identitatea americana, fara a se rusina catusi de putin de aceasta obsesie. (Intre paranteze fie zis, este aici o buna lectie pentru corectitudinea politica a intelectualitatii noastre, care binevoieste a se revolta in chip stupid de asa-zisa ""obsesie identitara"" a brumei de conservatorism autohton. Cum sa fii dupa o jumatate de secol de propaganda comunista, de nu debusolat si dezaxat, deambuland intr-o ucigatoare absenta de temelii, personalitate, sens, idealuri?)
""Crezul american"", produsul colonistilor fondatori din sec. 17-18, cu componentele sale esentiale - crestinismul, angajamentul religios, statul de drept, etica muncii, a individualismului si meritocratiei - este supus acum, spune Huntington, presiunilor multiculturalismului, egalitarismului, afirmarii identitatilor de grup bazate pe rasa, etnie si gen, si mai cu seama valului urias de hispanizare care ameninta sa rastoarne balanta traditionala americana.
TENDINTE. Pledoaria lui nu este, fireste, pentru izolarea sau indepartarea pericolelor, ci pentru integrarea, pentru asimilarea lor in sfera culturii anglo-protestante. Huntington enumera patru tendinte majore care ""modeleaza substanta viitoare si vizibilitatea identitatii americane: disparitia aproape completa a etniei ca sursa identitara a albilor americani, stergerea lenta a distinctiilor rasiale, cresterea ponderii comunitatii hispanice si tendinta catre o America bilingva, biculturala. In sfarsit, ruptura dintre elite si marele public. (Apropo de aceasta din urma - respectiv deznationalizarea elitelor paralel cu transnationalizarea economiei - ea este un fenomen care-i ingrijoreaza serios si pe francezi, intr-o Franta care-si are in maghrebinii suburbiilor pariziene exact fenomenul hispanizarii americane, cu valurile de mexicani greu controlabili si asimilabili. In fapt, cam aceleasi probleme le pune si etnia rroma in spatiul balcanic si cu precadere in Romania).
Astfel incat cartea este o succesiva invaluire statistica, sociologica, antropologica si etnoreligioasa a efectelor acestora. America multietnica (66% albi, 12% hispanici, 12% negri, 4% asiatici, 63% protestanti, 23% catolici, 8% alte religii, cu 91% individualisti care inca se inchina la idealul self made man, cu 92% din populatie care, in 2003, isi declara credinta in Dumnezeu, - este incercata acum de imigratia mexicana, cea care reprezinta 31% din rata saraciei si, in consecinta, cam tot atat din rata delincventei. In plus, ""numarul tot mai mare de arabi si musulmani, ca si implicarea lor politica ridicata a pus probleme influentei exercitate de diaspora evreiasca asupra politicii americane in Orientul Mijlociu"". Care va fi pe viitor politica externa americana, in conditiile in care decizia finala va fi disputata de mai multe diaspore cu egala forta de influenta electorala?
In tot cazul, in septembrie 2001, 91% dintre americani erau ""extrem"" sau ""foarte mandri"" ca sunt americani.