Karlovy-Vary: cure artistice si balneare (II)

In ciuda agitatiei festivaliere moderne din august 1946, data nasterii sale, Festivalul International de Film devine marca cea mai cunoscuta a statiunii , aerul imperial nu a fost niciodata abandonat. Designerii evenimentelor cultural-mondene au reusit sa absoarba spiritul traditiei aulice intr-un (post)modernism percutant, neagresiv, bine decantat stilistic. Panourile publicitare sustinand afisele filmelor importante, infipte direct in matca raului in a carui vale serpuita e asezat orasul, marcheaza plastic, de la Grandhotel Pupp pana la modernul Thermal sediul principal al festivalului ritmul unei decade de sarbatori cinefile. Spectacolele de deschidere si inchidere au starnit aplauze in salile pline pentru imprevizibilul coregrafic, performanta artistica, ineditul conceptiei vizuale, stralucitoare, inteligenta si ludica.
In parcuri, direct pe iarba, sacii de dormit ai studentilor, veniti din toate colturile tarii. Vremea calda si cerul senin tin cu ei. Temperamentul nativ, dar si o civilitate bine inradacinata fac ca boema lor sa se desfasoare fara excese. Oricum, intre 7 si 8 dimineata, cand inca se doarme, oameni cu maturi sterg urmele mancatului pe genunchi. Matinal, un barbat clatinandu-se ma saluta cu o sticla in mana. Cativa cersetori infrunta tacuti luxul hotelurilor si sans-souoi-ul general. Habar nu au ca pe gazonul din fata ultraselectului Pupp se lafaie, neatinse de nimeni, tufe de capsuni rascoapte corcite cu fragi. Oricum, cersetorii nu au acces pana-acolo. Exista si aici (dar putini) oameni care cauta prin gunoaie. O singura injuratura auzita in zece zile, si aceea langa un santier din Praga. Targurile cu marfuri chinezesti, rare si restranse ca dimensiuni, ocupa (si-n Praga, dar si in Carlsbad) locurile cele mai paupere si marginase. Sunt neingrijite si gestionate de emigranti asiatici, veritabili poligloti, care asigura si comertul cu zarzavaturi din piete. Cele mai multe, de import. Taranii sunt o specie disparuta. Nu pare ca cineva sa ii planga. Se vorbeste, cel mult, de "sateni". Oboruri ca ale noastre, evident, n-ai sa gasesti. Dar nici agresivitatea apasatoare a celor "100 de magazine intr-unul singur" si a panourilor noastre publicitare. Centrele comerciale de lux beneficiaza de o arhitectura in care clasicul se imbina cu modernul, conturand spatii aerisite si elegante, in care marfa expusa nu "boxeaza" ochiul cumparatorului, ci se lasa, eventual, contemplata. Discretie si transparenta. De altfel, ca si in alte orase europene. Unul din cele mai elegante cartiere ale Carlsbadului, plin cu hoteluri de lux, toate monumente arhitectonice, e transformat intr-un veritabil centru rusesc. Panourile restaurantelor si limba auzita in jur o confirma. Familii instarite venite la tratament, pensionari, emigranti. "Rusii cei noi" cum i-au botezat cu amaraciune compatriotii intra anevoie in dialog cu strainii. Strada Petra Velikeho (a lui Petru cel Mare), care urca pieptis, este strajuita de Biserica Rusa, o catedrala zvelta (modesta, spre deosebire de cele autohtone), vopsita in albastru si alb, cu cupole aurii, daltuita cu tot dichisul arhitecturii sacre a slavilor.

---

Despre autor: