Ceea ce, in urma cu 10 zile si 10 nopti, a inceput la frontiera israeliano-libaneza ca un conflict intre gherilele Hezbollah din sudul Libanului si fortele Tsahal, decise sa-si recupereze doi militari rapiti, imbraca azi forma grotesca a unui razboi
Ceea ce, in urma cu 10 zile si 10 nopti, a inceput la frontiera israeliano-libaneza ca un conflict intre gherilele Hezbollah din sudul Libanului si fortele Tsahal, decise sa-si recupereze doi militari rapiti, imbraca azi forma grotesca a unui razboi in toata regula. De 10 zile si 10 nopti, armele tac doar rareori, pentru a lasa sa se faca auzit corul distonant al marilor voci ale lumii, lansate in polemici si controverse zgomotoase si sterile, parand mult mai interesate in satisfacerea unor orgolii proprii si in demonstratii de forta decat in gasirea unei solutii pentru stoparea macelului. Zi de zi, civili din ambele tabere, copii si batrani sunt sacrificati intr-o batalie care nu e a lor. Speranta ca, prin eforturi proprii si sprijiniti, eventual, de o mediere adecvata, beligerantii din sudul Libanului ar putea inchide fabrica de morti si ruine, evitand, astfel, riscul extinderii violentelor in zona, se contureaza, din ce in ce mai clar, drept o utopie. Israelul ramane impasibil la bilanturile transmise in flux continuu de agentiile de presa, care indica deja peste 330 de morti in randurile libanezilor, printre care foarte putini apartin gherilelor siite proiraniene Hezbollah, inamicul vizat de Tzahal, cel putin conform declaratiilor responsabililor politici si militari israelieni. Ramane impasibil la propriile sale pierderi care, chiar daca mult mai reduse numeric, includ, totusi, civili, includ copii. Impasibil la faptul ca orasul Haifa si-a pierdut binecunoscuta stralucire, devenind un oras-fantoma, ai carui locuitori isi duc viata in bunkere. Guvernul israelian e decis sa nu dea nici un pas inapoi.
Premierul Ehud Olmert ramane ferm in privinta celor trei conditii enuntate dupa declansarea ofensivei: eliberarea celor doi militari rapiti, incetarea tirurilor cu rachete ale gherilelor din sudul Libanului si dezarmarea Hezbollah urmata de detasarea unei forte armate a statului libanez in zona de frontiera. Presa ebraica publica sondaje prin care aduce la cunostinta opiniei publice ca peste 90 la suta din populatia Israelului se pronunta pentru continuarea luptelor, pana la victoria asupra Hezbollah. Totusi, nu populatia israeliana este cea care a declansat infernul in care e obligata sa traiasca, de fapt, sa supravietuiasca, de o saptamana si jumatate.
De cealalta parte, Hezbollah pare la fel de hotarata in continuarea conflictului, nefiind dispusa decat pentru un schimb de prizonieri in urma unor negocieri indirecte si excluzand, categoric depunerea neconditionata a armelor. Or, cel putin deocamdata, dinspre Israel, orice discutie despre un schimb de prizonieri este privita cu ostilitate. Poate anuntata colaborare ruso-germana in aceasta directie, sa aiba cat de cat succes, desi nu prea exista semnale. Fiecare tabara ramane tributara propriilor canoane, desi tributul este extrem de greu.
Hezbollah ameninta ca dispune de forte pe care Israelul nici nu le banuieste, de armament performant si competitiv. Dovada a performantei, o racheta Katiusa lansata asupra Israelului a cazut tot in sudul Libanului, lovind o baza a fortelor interimare de urgenta ale ONU (FINUL). Si in timp ce, in rarele momente cand seful Hezbollah, Hassan Nasrallah, scoate capul din bunkerul lui, pentru cate o scurta declaratie curajoasa si belicoasa, fortele israeliene ataca la sol, pe teritoriu libanez iar responsabilii Tsahal mobilizeaza rezervistii si avertizeaza ca, "daca va fi necesar", va recurge la o invazie terestra asupra Libanului.
In mod firesc, in aceste conditii si dupa esecul tentativei de plan de pace insailat cu prilejul summit-ului G8 de la Sankt Petersburg, cea care ar trebui sa gaseasca o solutie ar trebui sa fie ONU. Din pacate, toate sedintele Consiliului de Securitate in aceasta problema s-au dovedit pierdere de timp. Ultimul plan de pace, prezentat joi de secretarul general al Natiunilor Unite, Kofi Annan, n-a primit nici o sansa din partea Statelor Unite, care s-au opus categoric solicitarii de a se exercita presiuni pentru incheierea unui armistitiu. Si aceasta pozitie, ca si amanarea, de pe o zi pe alta, a vizitei Condoleezzei Rice in Orientul Mijlociu se constituie in argumente valide ale unei teorii din ce in ce mai vehiculate. Aceea - exprimata explicit de Hezbollah si sugerata de tot mai multe voci - ca Statele Unite ofera Israelului un ragaz pentru a continua sa faca victime civile. Beligerantii au spus fiecare, clar, ce vor. Ramane de vazut ce vor Statele Unite.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.